Vorbe din cotidianitatea medie
48.
Crengi de tei care nu doar se leagănă în boarea unui vântișor tomnatic, dar se zbat cu o oarecare violență, în ploaie, supuse forțelor ca mâniate ale stihiei naturii, și în zbaterea lor violentă se spulberă toată melancolia și iubirea cu care le-au înfășurat primăvara și vara, anunțând, fără vaiete și țipete omenești, inferioare, înfăptuirea apocalipsei anuale, după care, în alt început de primăvară o nouă cosmogonie va reînvia și va porni să strălucească și să ademenească, fără voia ei, în deplină indiferență față de admirația acestui animal mititel care este omul.
*
Clipa literară… Fascinantă interpretarea literaturii lui Flaubert, cât și analizele lui Mario Vargas Llosa – maestru… desăvârșit – dedicate pericolelor la care este expusă literatura actuală, în „Orgia perpetuă”. Cum ar fi nevoia continuă de validare publică a scriitorului contemporan, ca și cum a face literatură ar însemna că ești în serviciu public, în slujba acestuia, supus controlului. Se naște așa, sub ochii noștri fascinați de industria cantității, un scriitor „domesticit”, „intelectuali docili”, supuși cerințelor industriei, cererii și ofertei. Or, literatura bună a fost mereu „periculoasă”, punând sub semnul întrebării puținătatea realității, lipsa ei de consistență. Încât, pentru Flaubert și în asentimentul lui Llosa, literatura (romanul) este un „instrument de participare negativă la viață”. Rezon absolut.
*
Când ies pe-afară, deseori, și azi s-a întâmplat, am îndrăznit, când cu ciclonul, văd oameni, contemporanii mei întrucâtva, îi văd mișcându-se, grăbindu-se, vorbind, și-atunci îmi poruncesc liniștit, adaptat minimal, intrând în șuvoiul lumesc, ajutându-mă de vorbele lui Hegel, din ce-mi amintesc, anume: Aici este trandafirul, aici trebuie să joci.
*
Pentru a înțelege lumea îți trebuie Biblia și Originea speciilor, bazal. Dar pentru a scrie despre zbaterea lumii, pe lângă talent cultivat, ai nevoie de Dicționar de sinonime și un altul de locuțiuni, tot bazal, atât. De unde cam deduc ideea simplă că înțelegerea lumii este cel mai important lucru de care omul poate fi în stare.
*
La noi, spre deosebire de francezi, intelectualul este persoana care spune DA.
*
M-am văzut cu oameni cu care nu m-am întâlnit de mulți ani, poate peste 20, 30. Am fost împreună, am lucrat împreună într-un loc și-un timp. Numai trecutul există. Am fost în trecut, împreună, acum ne-am re-văzut, pe baza trecutului. Nici n-a fost nevoie să vorbim prea multe între noi, pentru că totul a fost spus cândva. Acum, doar ceva ajustări, aduceri la zi: „mă mai cunoști?”, „îți mai aduci aminte?” O fi Viitorul, n-o fi, vom vedea, se va vedea. Sperăm să fie și să fie măreț, mai măreț ca trecutul. Deocamdată știm sigur un lucru: e cert că trecutul există. Și asta-i deja un triumf al existenței transformate-n destin.
*
Prea-optimiştii au un fel de a fi radical, brutal și aerian. Se lasă iluzionaţi cu bucurie. Bucuria de a fi gândiţi de gândirea anonimă, veselă și colectivă. Recitatori fericiţi.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
