Vorbe din cotidianitatea medie
47.
De cum m-am sculat, în vreme ce-mi beam cafeaua, mi-am zis să mai intru pe ceva ziare, să văd și eu lumea, că, refuzând televizorul, poate că scap ceva esențial… Și intru pe Libertatea: drone, masacru, Rusia, Trump, extremiști, Al treilea Război Mondial, „să vezi cum arată casa lui…”, „să vezi cum arată soția lui…” – și peste toți și toate, Augustin Zegrean, cu judecata lui contabilicească: „E greu și pentru ei…”, pentru CCR, pentru magistrați, să li se „taie” din pensie, să iasă mai târziu la pensie… Concluzia: totul este destinat vânzării-cumpărării. N-are niciun sens să mai citești ziare, să mai urmărești televizoarele, poate doar starea vremii, dar și asta o ai pe telefon. Mai bine-ți vezi de treabă, contempli, îți amintești, citești ceva…, meciuri urmărite cu relaxare… poate și scrii ceva… poate faci plimbări și te întâlnești cu prietenii.
*
Azi am trăit – precum scena lui Marcel, cu madlena muiată în ceai – o amintire. Mai exact, o amintire a devenit realitate. Ne amintim de stiloul chinezesc, de pe vremea copilăriei și adolescenței noastre, ca generație. (Bine, eu, copilărind la țară, am folosit mai mereu tocul cu peniță înmuiat în cerneala din călimară; deci, la școală, purtam tocul și călimara după noi, de unde și posibile accidente: să verși cerneala, din neatenție, pe uniforma standard a unui coleg…). Și care stilou scria bine-bine, ca și cum ar scrie singur, ne făceam curaj, cei care încă nu-l văzuserăm, doar auziserăm de el… Pe scurt, am primit în dar un stilou chinezesc, unul de azi. Albastru, cu o peniță grozavă: scrisul meu alunecă pe hârtie într-un fel nemaiîntâlnit la alte instrumente de scris – și am multe, probate, zeci de pixuri care mai de care mai performante… Însă o așa apariție, chit că-i chinezească, pentru a pune totul în context, cum se cere, n-am avut. În plus, perla coroanei: numele și prenumele meu sunt inscripționate pe el. Ei, acum să te ții…
*
Micile problemuțe ale jurnalului. Scrii un jurnal de idei, evident la persoana întâi. Ești autor. Dar autorul crede că din moment ce el scrie conținutul, o reconstituire, el îl va reflecta pe „eu” în totalitate și cu sinceritate. Doar că – evidență de bun simț – actul scrierii are loc într-un prezent unde ideea ta ajunge pe hârtie în urma unei prelucrări complicate de hățișul prejudecăților, de memoria tendențioasă. Așadar, când scrii, autorule de jurnal, trăirea nu poate coincide cu ideea. E naturală depărtarea dintre trăire și idee: trăirea n-o poți gândi în plin flux al trăirii. Apoi, am spus, scrii la persoana întâi. Prezentul tău întruchipează persoana întâi în mod autentic. Totuși, ești în prezent și scrii despre trecut. Eul tău este cel trăit, știm. Dar există o perversitate a trecutului care, în scrisul tău, se preface că este „eu-l” tău. Însă, repetăm, eul tău real se află numai în faptul trăit. Iar trăirea n-o poți gândi, n-o poți transforma într-o idee decât după ce trece faptul trăirii. Deci, autorule, te folosești de trecut ca de un substitut al eului tău. Cam rezultă, de aici, că nu poți avea pretenția de a fi fost sincer în tot ce-ai scris. Hai, recunoaște!
*
Omul activ – vezi omul politic, activismul politic, activismul civic, prezente, de să le atingi cu mâna, atracția magică a acestei lumi – este cel mai apreciat. Omul cunoscător este cel mai disprețuit pentru prezumția sa nelumească. La omul studios nu se uită nimeni, el nu este nici „activ”, nici „știutor”, este o simplă promisiune: nu există, n-are realitate. Activitatea practică prezentă este totul… De aici, posibile definiri ale lumescului, pe care-l putem numi liniștiți mediocritate. Ce este mediocritatea, în fond, decât alegerea drumului cel mai scurt în dauna celui mai lung. Este, să zicem, capacitatea omului de a se lăsa înșelat de aparițiile prezente, mai cu seamă plăcute la vedere, trecând cu vederea pe cele ce-și feresc esența lor intimă de lumina zilei. Așa, mediocritatea este înclinația fundamentală a omului de a se îndrepta spre ceea ce este lăsat la vedere și a lăsa în urmă ceea ce este ascuns simplei vederi. Cam așa, da.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
