Vorbe din cotidianitatea medie
43.
Știam eu ceva despre metodă. Doar știam. Spectaculoasă este punerea ei în viață. Acolo este știința. Mall. Doi părinți tineri și un copil de 4-5 ani. O fetiță blondă, frumoasă și obișnuită cu răsfățuri, cum e și normal. Apare de la demisol, cu scara rulantă. Plânge. Un volum rezonabil. Mama, foarte tânără, râde. Copila ridică ritmul, intensitatea. Mama râde mai abitir. Fetița plânge, face un zgomot ca din gură de șarpe, urlă, cu lacrimi mari curgându-i în șiruri pe obrajii ei fragezi. Răcnește din plămânii ei micuți. Un băiețel care trece pe lângă ea, din sens opus, se lipește de perete, făcând ochii mari: vede ceva ce nu mai văzuse, probabil o mare dramă, dacă nu de-a binelea o tragedie. Aproape că se sperie. E momentul când tatăl nu mai suportă: hai la tăticu’, îți cumpără tăticu’, hai în brațe la tăticu’. Cererea a întâlnit Oferta. Piața se calmează. Schimbul maschează jaful, lupta. Fetița se oprește brusc din urlat. Se șterge rapid la ochi. Zâmbește învingătoare. Mama râde în continuare, privindu-și soțul: oare înțelesese el ceva?
*
Orice furtună, cât de vijelioasă ar fi, are o zonă de calm. Găsește-o. Așteaptă.
*
Mari investitori care recomandă cinci cărți. Dacă le citești, îți vor schimba viața. Sunt convins că au citit, sau au cumpărat, sau au primit cadou doar cărțile alea. Și-au făcut legătura cu investițiile lor: după ce le-am cumpărat-citit-primit, mi-a crescut contul din bancă. Ia să le spun secretul și săracilor: cumpărați doar cinci cărți…
*
Corpul-conștiință lipsit de iluzii, egal doar cu sine, tratat ca un rest netrebuincios, pentru că, nemaiavând iluzii, este considerat ca lipsit de potențialitate, de productivitate, de viitor. Așa se înfățișează portretul pensionarului în ochii unora.
*
N-am cuvinte să vă spun – necum să vă conving – cât de bine mă simt cu aproape un an fără televizor. Timpul pentru mine s-a mărit năucitor. Când citesc, când scriu, când mă plimb, când stau pe terasă cu Ivănuș, avem și un program – ceva nesperat de binevenit. Doar meciurile le văd pe laptop, câteva, restul pe flashscore unde aud sunetul golului. Am uitat figurile pro-tv-ului, ale digi 24, ale antenei 1 și celelalte. M-am eliberat, în mare parte. Și televizorul, mare, lat, cu toate ale lui, se află pe perete, în fața mea – dar e oprit definitiv, i-a lipsit o piesă, ieftină, am cumpărat-o, dar l-am împiedicate pe meșter s-o așeze în angrenaj. Cred că am și uitat unde am pus-o. Așa că vă recomand. Dar cel mai mult mă liniștește să ascult muzică – trăiască You-Tub-ul -, fără vreun scop anume, doar când lucrez, ca acum, momente în care sunt pe ultimele rânduri ale romanului – pe care le voi amâna pentru mâine, căci sfârșitul unui roman de aproximativ 550.000 de semne ți se sparge-n cap, te lasă fără aer, te însingurează, așa cum și ești, de fapt, doar că ai fost însoțit cel puțin doi ani de fel și fel de personaje care prind chip și formă, identitate, specificitate, trecut și viitor – și care acum se leapădă de tine, ai fost un simplu avatar al lor…
*
Lângă firma unui magazin de vinuri, o reclamă sau un răspuns: VIN DIRECT DIN VIE.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
