Vorbe din cotidianitatea medie
40.
A fi sau a nu fi. Româneşte: care-pe-care.
*
Nu ştiu dacă în România noastră s-a făcut trecerea civilizaţională de la jaf la schimb. E drept, există bani, există mărfuri, se fac schimburi, dar doar în sensul că lumea cumpără pentru a putea trăi, nu pentru a se bucura de viaţă. Un schimb care maschează jaful. În rest, dacă eşti un călător străin, te miri cât de frumoasă şi de bogată, presupui, este această ţară măricică!… Dar poate că nu-i doar România în cauză. Poate că-i un simptom al Căderii.
*
Despre omul care a auzit un fâlfâit de aripi.
Despre pasărea nespus de frumoasă pe care a văzut-o zburând spre o pădure mare şi umbroasă.
Despre cum a intrat el în pădure şi a ascultat cântecul niciodată auzit, vrăjit, de la pasărea cu glasul ei ceresc.
Despre cum a ascultat acolo, lângă creanga pe care se oprise pasărea, trei sute de ani auriţi, după care ea s-a înălţat în slavă.
Despre cum omul iese din pădure, crezând că lipsise cel mult o oră, năucit de cântare, întrebându-se ce fel de pasăre fusese alături de el…
*
Dacă priveşti mai onest şi mai calm, iubirea nu e totul, suferinţa nu e totul, ambiţia nu e totul.
Această lumină moale, gălbuie, va învălui lucrurile şi după tine. Aceste fiinţe ce se vântură cu scopuri indecise se vor vântura şi după tine, ca mii de braţe ale unui miriapod uriaş şi orb.Totul e singurătatea ta în lumea în care se zvârcoleşte acest miriapod. Singurătate pe care fiinţele trecătoare prin lume o numesc libertate. Şi totul este acceptare.
*
Priveşti atent corpul din faţa ta: el este o prezenţă masivă, clară, mată. El este acolo. Ocupă spaţiul. Şi-a luat în primire spaţiul. Respiraţia lui este calmă, aparent calmă. Ea sugerează stăpânire de sine, încordare, aşteptarea oportunităţii, viitorul atac. Îşi protejează forţele, le triază, le orientează spre o maximă eficienţă, cu cheltuieli cât mai mici. Se află poziţionat în profil faţă de tine. Nările lui se mişcă uşor, controlate, amuşinând prada în linişte. Acum se roteşte către tine, la fel de studiat. Curând, foarte curând, va deschide gura şi va spune, va cere, va ordona.
*
– A murit cineva din lipsă de Educație și Cultură? Spuneți-mi!!
– Nu, Șefu’, de unde naiba. Ba chiar, cei mai mulți, au trăit bine-mersi mult și bine!
– Atunci, scutiți-mă cu astea! Am alte urgențe, alte priorități, alte tăieri. Că țara arde și baba se piaptănă…
– Ați spus vorbă mare, Șefu’! Chiar așa, Șefu’! Mare dreptate aveți, Șefu’!
*
Fiecare ne ducem viața în câte un cotlon al lumii. Doar imaginația ne așază-n centru.
*
Pe lângă teii înnegriți în noaptea care se lasă, pe lângă trecătorii rari, trece un om în vârstă, micuț de înălțime și excesiv de grăsuț, care își plimbă câinele cu vădită greutate, unul măricel și sprinten. Iar câinele își supune instinctul libertății și al forței și merge și el agale, uneori înconjurându-și stăpânul, pentru a-i da timp să înainteze.
P.S. Așa arată viitoarea mea apariție editorială. Mișcare, arborescență, perspective. Așa zic.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
