Vorbe din cotidianitatea medie
39.
Un ins șugubăț, cu un surâs continuu pe buze. Părul cărunt, teniși făcuți papuci în picioare. Stă la stop, se întoarce către un domn bine îmbrăcat, grăsuț, care are instinctul evident de a trece pe roșu. Omul se întoarce către acesta și râde. Domnul se stăpânește și pleacă, renunță, nu-i place compania. Trecem împreună pe verde. Insul nu contenește din a zâmbi către oricine și orice. Este îmbrăcat într-un tricou galben, cu mâneci scurte care se termină cu o bandă subțire, orizontală, roșie. Pe spatele-i cocârjat, exact în spațiul unde se evidențiază cocoașa, stă scris mare, cu litere albastre: ROMÂNIA. Ajungem pe trotuar. Pe lângă noi pășește indiferentă, ca în vis, o tânără îmbrăcată sumar, de vară bucureșteană. E singurul moment în care omul are impulsul de a se întoarce către fetișcană, s-o mai vadă, adică, dar se oprește, cu o expresie de zădărnicie pe față. Dă din mână și-și reia zâmbetul întrerupt câteva clipe. Drumurile noastre se despart. Eu merg înainte, el se retrage în stânga, către tufișuri.
*
Doamnă-domnișoară, peste 40 de ani, îmbrăcată lejer și colorat, de vară. Aflată pe trotuar, în flux, ține telefonul în poziție laterală de ureche. Vorbește tare, clar, cu dicție:
– Eu sunt transparentă total. Vorbesc orice, fără rețineri, cu oricine vrea o discuție cu mine. Ce propuneți?
*
Bukowski, Charles Bukowski. Mi se pare că i-am rămas dator. I-am citit câteva cărți. Am mai cumpărat una. Încă n-am citit-o. Dar scriitorul din el e și mai interesant decât viața istorică a celui numit Bukowski.. Cum se știe, el n-a pus preț pe studii, pe slujbe: n-a fost nici ideolog, nici șef de comitete și comiții, nici cadru universitar, nici măcar liceal. Bukowski nu are biografie. Aparent, cărțile lui, în priză directă, mărturisesc despre viața lui marginală, femei, ratați, altele legate de astea. Nimic mai neadevărat. Bukowski nu scrie nimic despre sine, nu este autoficțional, el întinde o capcană: scrie despre deșertăciunea frenetică a lumii văzută de un ins aflat la margine, ieșit din fluxul istoric, ridicat deasupra lui – cred c-ar fi fost scârbit de o așa titulatură, dacă i s-ar fi pus – cu bună știință. Asta înseamnă să fii artist: să-ți negi tocmai egoul tău neînsemnat, în fond, și să arăți echivalența felurilor diverse de a trăi, de a fi, ale inșilor ce se perindă drept importanți în șuvoiul indiferent – să demaști nihilismul sadic al lumii, drapat în culori vesele, optimiste, iluzorii.
*
Bine, zic, o să-mi schimb ochelarii, că am mai puțin la „departe” și că după cinci ani trebuia să-i schimb de mult. Intru.
– 3000, cei foarte buni, progresivi, cu zona oarbă mică în lateral, devin maro când ieșiți la lumină. Eu am albaștri închiși, vedeți?
– Da, domnișoară. Cât ziceți?
– 3000, după oferta generală.
– 3000, deci.
– Dar vă facem un discount de 1000. Plătiți 2000, în două rate.
– Gata, facem treaba, domnișoară. Maro, ziceți, afară.
– Da, vă prinde. Pe mine mă prinde albastru.
Aleg rama, plătesc, plec. Îmi fac socoteala. Dacă plătesc 2000, cu discount, în realitate ei fac aproximativ 1500 lei. Accepți. Cerere și ofertă, știi. De fapt, ofertă, doar. Afaceri.
*
Pe la Începuturi, exista un loc însemnat numit Centrul Lumii. Acolo locuiau două triburi aflate mereu în dezacord. Primul trib spunea răspicat că suntem ce suntem numai prin Nume. Și că, ducând numele mai departe, făurim o istorie de moștenitori. Al doilea trib, dimpotrivă, slăvea Prenumele, pentru că numai acesta ar face din insul care-l deținea ceea ce putea el să fie într-un viitor oarecare, absolut autonom și prin propriile puteri. Acum, nu știm în care trib era Cain și în care Abel. Ceea ce știm e că, în mod necesar, într-o seară, Cain l-a omorât pe Abel, la câmp. Dar nici acest eveniment, omenesc sau nu, n-a pus capăt disputei începute la Centrul Lumii. Și azi, în mega-polisuri, în continente și mega-aliați, după ce ambele triburi au ajuns pe Lună și visează să colonizeze alte planete, de ce nu și alte galaxii, ele continuă, la altă scară, ciorovăiala dintre rolul Întemeietor al Numelui și cel Eliberator al Prenumelui.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
