Vorbe din cotidianitatea medie
38.
Din nou, a nu știu câta oară, senzația animării subsolului-demisolului, care, într-un entuziasm proletar, de mase orbite, urcă vijelios la parter, acolo unde ocupă spații decente, șezlonguri în care se pot odihni, peste care se proclamă proprietari, pentru a urca apoi la etaj, cu sete și mânie aprige. În grupuri.
*
Una din Pogorârile Sfântului Duh (Rusaliile), semnificativă, este cea cu dărâmarea Turnului Babel, înălțat după potop și tradus, turnul, ca mândrie exagerată a omului în raport cu Sfânta Treime. De atunci, „iau naștere” popoarele care vorbesc pe limba lor. Despre popor e vorba. Poporul, după Kolakowski (oh, polonezii ăștia, de ce-or fi ei atât de raționali, corecți și dârji?), este un produs natural, bazat pe etnie și pe religie. Ca apariție a naturii, ea este spontană, nereglementată democratic. Nu vorbim despre un popor sau altul, ci despre esența ideii de popor. În opoziție cu el sunt instituțiile democratice, care sunt planificate și sprijinite majoritar de comunitatea de cetățeni. Așadar, poporul, spune filosoful polonez, ca orice formațiune a naturii, își apără teritoriul în care a apărut și care este al său. Poporul este o totalitate organică, în vreme ce instituțiile democratice susțin diferențierile din interiorul unui stat (statul poate fi democratic, poporul nu neapărat). Așa că poporul are o problemă cu democrația. Dar nu există o amenințare pentru lume, pentru lumea mare, prin chiar existența poporului. Trebuie găsită o cale de mijloc, prin urmare, între dorința de unitate originară a poporului și dorința de diferențiere și particularizare specifică instituției democrației. Nu ne rămâne decât să apreciem atât omenirea, ca atare, cât și deosebirile din conceptul și realitatea ei. Dar, pentru că poporul rămâne o existență spontană, naturală, el, pe bună dreptate, nu vrea o lume fără popoare, fără diferențiere. Și să reținem: lumea fără popoare, cu un singur popor, cum ar veni, este o reluare a poveștii unui alt Turn Babel, care, și el, dacă ar fi re-înălțat, ar avea sfârșitul modelului lui biblic din Geneză.
*
Am stat cu Ivănuș pe terasă și am văzut tot: cum mașina Salvării vine cu zgomot și trece pe lângă postul nostru de observație, cum farurile celorlalte mașini sfârtecă semiîntunericul bulevardului, cum omida galbenă a tramvaiului, luminată, alunecă încet pe lângă noi, cum undeva aproape se aude un cățeluș lătrând aproape vesel, prilej ca Ivănuș să-și ciulească urechile în mod special, cum se lasă noaptea peste tot și toate, iar zgomotele se mai limpezesc și se mai subțiază – moment în care plecăm și noi, om și Ivan, cu pre-sentimentul ciudat de tonic că tot ce e-n lume vine și trece, iar noi, privitorii, om și ființă-apropiată, avem grozavul privilegiu de a contempla pe-trecerea.
*
Lumina de august, alburie, caldă, tocmai ieşită din fierbinţeală, aproape molatică, aproape nemişcată, blând-pâlpâitoare, în valuri uşoare, străvezie ca un geam bine şters prin care vezi lucrurile, dar nu le atingi, firește. Pură.
*
Uneori îmi pare că lumea a ajuns acolo de unde a plecat: la atomizare. Precum ciclopii descriși de Homer, trăind în propriile legi, singuri în peșterile (vilele lor): „N-au loc de sfat, nici lege n-au ciclopii/Ci șed pe culmea munților în peșteri/ Și fiecare-și vede de-a lui casă/Și unora de alții nu le pasă.” Societate ciclopizată.
*
Am fost, o zi, prin locurile copilăriei mele. Când am intrat pe strada mea, am refuzat să cred că-i atât de scurtă și de îngustă. N-o văzusem de ceva timp și-n amintirea mea era largă, nu-i vedeai capătul, avea un praf albicios care se depunea blând pe jocurile noastre. M-am văzut cu tovarăși ai aventurilor mele și ale lor ,care mi-au citit câteva romane și mi-au mărturisit că au plâns pe ici pe colo, aducându-și aminte de vremuri aurite sau argintate ale vieții lor, care cum vreți. Eu sunt Mitu, vecinu’ tău. Mă mai cunoști? mi s-a adresat un ins mai în vârstă, negricios, pe care nu știam de unde să-l iau.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
