Vorbe din cotidianitatea medie
28.
Bună dimineaţa! O nouă zi în care suntem copii răsfăţaţi ai vieţii.
*
Privirea utopică nu este cea îndreptată spre viitor, pentru că de-acolo ne vine grija difuză. Utopia se naște în vizitarea trecutului, acolo unde lumea ne apare ca una de egali, de asemănători, sub comanda sentimentului nobil al iertării și al frățietății ideale. De aceea cărțile de amintiri, de autoficțiune, au o duioșie evidentă, o lumină strălucitoare, mai mult sau mai puțin accentuate.
*
Mantaua metalică a noilor cuvinte: de la lemn, la metal; „sustenabil”, „reziliență”.
*
Da, suntem, cu toții, cei aflați întru-n anumit segment temporal, mai lax sau mai restrâns, o societate de egali, dincolo de caracteristicile care ne deosebesc și care, la o privire de deasupra, sunt conjuncturale – suntem, cum spunea maestrul meu, Constantin Țoiu, „echipa trecătoare prin lume.” Mi se pare că tocmai am scris un îndemn la calm și liniște interioară. Ave.
*
Amintirea proaspătă a discuției cu unul dintre vietnamezii care au lucrat la balcon și la reabilitarea (ah! ce cuvânt!) termică a blocului. L-am luat pe Ivănuş în braţe – o cerea, voia, deşi fricos, să vadă alţi oameni, faţă de care să-şi arate curajul – şi l-am arătat.
„I-iii-iii”, a izbucnit vietnamezul, cântat, râzând la Ivan, arătându-l cu dreapta.
„Da, e frumos”, am zis.
„I-iii-iii”, a repetat vietnamezul.
Asta a fost tot, toată ziua.
*
Ce rămâne. „Acesta este viermele care nu moare: amintirea trecutului.”-Bernard din Clairvaux
*
Apropo de moment. Bataille ne spunea, în felul lui, ce este suveranitatea, ce-cum este omul suveran. Suveranitatea apare dincolo de ce este util, necesar. Pentru că omul suveran nu trăiește numai cu pâine (cf. Evangheliei), ci mai ales cu miracol. Burghezul, de pildă, cu a lui lume a acumulării, nu se poate bucura de clipă. El este un mijloc de a atinge aparența sau fantoma demnității. El caută doar lucruri necesare. El se află în continuă și tensionată așteptare (- am atins 5 milioane de euro cu firma; – foarte bine, acum oprește-te și bucură-te de viață; – nu pot, pentru că trebuie să-i investesc, apoi iar să-i investesc…). Comunismul e și el în acest scenariu, dar mai brutal: el neagă cu violență separarea între clase, prin impunerea dictaturii proletariatului. Prin nivelare, el distruge suveranitatea. Rezultă că baza suveranității se află în diferențierea indivizilor, dar după existența și consumul necesarului, dincolo de care se deschid posibilitățile particulare ale vieții. Pe aceste baze, arta pare a fi modelul suveranității, pentru că ea se situează dincolo de util, de necesar (de faptul că omul muncește pentru a mânca și mănâncă pentru a munci), și te aduce în situația de a trăi miracolul de a trăi în clipă, eliminând servitutea așteptării prin plasarea ta în prezent. Ca să vezi de unde am plecat și unde am ajuns.
*
Ce fac? Stau și mă uit. Mi-am luat un corp-vitrină pentru surplusul de cărți și i-am găsit locul potrivit. Acum, de la birou, îl contemplu și-l admir, imaginându-mi ce și unde așez. Doar Ivănuș, tovarășul și apărătorul meu, s-a dus să-l miroasă, preventiv. Pentru orice eventualitate, nu se știe niciodată, să nu fie vreo dihanie ascunsă pe undeva.
*
Viitorul va fi al celor mulţi şi mici.
*
Am văzut astăzi, alergând cu cel puțin 100 la oră pe șoselele-autostrăzile sudiste ale patriei, o mulțime de berze așteptând poate primăvara veritabilă. Stăteau, oarecum aristocratice, pe iarba verde-verde bărăgăneană, parcă luând în posesie, treptat, ținuturile pe care mai fuseseră și anii trecuți. Ce mai, poposiseră în casa (țara) de vacanță, în sfârșit.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
