Vorbe din cotidianitatea medie
25.
Nivelul maxim de inteligenţă la care poate ajunge poporul român este teoria conspiraţiei. Odată ajuns acolo, el rămâne neataşat unei cauze, dar ataşat puternicului zilei, în bătaia vântului, lipsit de convingeri, de personalitate, de istorie. Oamenii politici, pe care-i blamează ipocrit, nu sunt altceva decât partea văzută a aisbergului numit „popor român”.
*
Analizând formarea statului roman, G. W. F. H. scrie aşa: „Într-un stat întemeiat de bande de hoţi, fiecare cetăţean era în chip necesar soldat, căci statul se baza pe război. (…) Această împrejurare avusese drept consecinţă o enormă îndatorare în care plebea căzu faţă de patricieni.” Ne sună cumva cunoscut? Ne-ar putea face să ne punem întrebări? Vorba ceea, gintă latină…
*
Predispoziţia pentru extreme. Viscerele, nu creierul. De unde și violența, începând cu cea verbală. Muscă la soare.
*
Omul-turmă… „Mie-mi place să-mi fac vacanța-n Grecia. Îmi mai place-n Madagascar și-n Tenerife și-n Malta și-n Cipru. Și-n Bulgaria e OK, e mâncare bună, sunt servicii superioare. Îmi place la soare, acolo unde muntele se îngână cu marea – e ceva special. Îmi place să fiu mulțumit. În România nu-mi place, nu-s mulțumit. Trăiesc aici, da` copiii mei trebuie să plece de-aici. Nu e OK, ce mai, nu e OK…”
*
Istoria este simplă: din când în când, poporul îşi făureşte un viţel din aur la care se închină. Apoi vin demolarea şi judecata.
*
Cât timp suntem dependenţi de politic şi transformăm oamenii politici în vedete, n-am depăşit faza imatură a Începutului, a 48-ului.
*
„Vedeta” ar trebui să fie societatea, nu statul. Când un ins oarecare, prin alegeri sau prin numiri, intră-n inima ascunsă a statalităţii, el îşi deşiră încet, neauzit, legătura cu „ţesătura regală” a oamenilor liberi şi intră-n rândul puternicilor pe seama celorlalţi.
*
Am văzut voința în stare pură: EU sunt BUN. Am văzut seducția exclusivă exercitată de materie: NOI suntem FRUMOȘI, EI sunt URÂȚI. Am văzut numai și numai voința de a trăi: CEILALȚI sunt DUȘMANUL. Și-am auzit poticneli în vorbire, furie congenitală, isterie: AHHH, i-am ÎNVINS pe NEMERNICI. A fost comic, dacă privești de deasupra.
*
Zice, intervievând: să vă pun o întrebare. Și urmează o avalanșă de vorbe amestecate, mici întrebări peste alte mici întrebări formând un amalgam fără cap și coadă. Zice, răspunzând: E simplu. Iată, răspund… Și urmează un torent de răspunsuri peste răspunsuri, fără pauză, mitraliat, ca și cum multe cuvinte te-ar duce inevitabil către adevăr. O lipsă de știință gazetărească crasă… Se pune o singură întrebare. Se dă un singur răspuns. Se vorbește clar, scurt, lipsit de grabă, convingător. Cine i-o fi învățat gazetărie?
*
Lipsa auto-controlului și auto-criticii, logoreea recurentă, manifestarea constantă a antipatiei, ba chiar a disprețului, agitație stereotipă, lamentare nesfârșită, comunicarea publică a sentimentului unei catastrofe iminente, construcția repetitivă a Dușmanului, negativism intolerant, autoritarism, megalomanie narcisistă, absența publică a decenței, negarea agresivă a Celuilalt, imaginația luând locul lucidității, cunoașterii… – urmele psihozei sociale.
…Asta văd peste întreg „câmpul tactic”, peste tot, fie în Estul ezoteric, fie în Vestul supra-procedural. Lasă-i-să-fie prin consum de sine, ca un delir al grandorii care se autosuprimă prin chiar caracterul lui cumplit de excesiv.
*
Logica formală, DOOM-ul, Biblia, Originea speciilor, toate simțurile să-ți fie apte – atât îți trebuie, bazal.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
