Vorbe din cotidianitatea medie
21.
Afară a fost rece, frig, azi. Spre seară, când treceam pe trotuarul bulevardului, era foarte frig. Tocmai atunci am zărit-o. În genunchi, în jur de 50 de ani, cu mâinile în ținută de rugăciune. Îmbrăcăminte sărăcuță. Am zis să nu le mai dau bani, că mulți înșală. Dar femeia m-a impresionat, chiar dacă ar fi înșelat, condițiile au fost dure, grele. Să stai la -6 grade cu genunchii pe dalele înghețate arată o credință puternică, de orice fel ar fi ea. Așa că am scos banii, de ajutor sau de celebrare a evenimentului. Măruntul din buzunar a fost de doar 14 lei, restul pe card. I-am dat măruntul. A ridicat privirea, cam uimită. Nu m-am mai gândit la semnificația ei.
*
Taximetrist:
– Domnule, nu putem să intrăm în bulevard, așteptăm pe străduțe laterale, pentru că azi trece acasă, lângă București, într-o vilă dintr-o pădure, un demnitar căruia nu-i plac taxiurile.
– Cum? Cine?
– Un ministru. Unu’ tare. Nu-i place să le vadă, așa că stăm ascunși pe străduțe până când trece, să nu-l supărăm, că are putere mare. Că se supără și primaru’ sectorului, cu care-i prieten…
*
De la cer, la pământ. Acum, după trecerea incredibilă a atâtor ani, prețuiesc mult pământul. Mi-am întors privirea de la străveziul îndepărtat al cerului către prezența fascinantă a bucății de humă: uscată, mocirloasă, neagră, în toate felurile – dar e locul care absoarbe apa, unde crește verdeața, unde se întorc toate, dar și de unde vin toate cele vizibile și care se-nalță frumos, fie și efemer, ca într-un vârtej al vieții biruitoare.
*
Istoria lumii: coliba, biserica, mașina. Cercul se închide pentru a se relua, poate.
*
Ideal contemporan:
– Aș da oricând profesia mea de medic pe șorțul de la masterchef!
*
Daca lași locul liber, se va ocupa imediat, fără amintiri. Foamea de spațiu. Teama de vid.
Doar să fii prezent. Aici. Iluzii funcționale.
*
– Mi-a murit câinele alaltăieri…
– Săracu’…
– Am rămas singură.
– Săraca.
– Mi se urăște singură, toată ziua.
– Da.
– Acum mi-am luat un papagal. Mi l-a dat administratora.
– E bun. E un suflețel.
– Să vedem cât om trăi.
*
– Unde mergeți?
– Pe Sunflower, nr. 2.
– Cum? Dă-mi un reper ceva.
– Sunflower, am zis.
– Flower… Floare, da?
– Floarea soarelui, domnule.
– Păi spune domnișoară așa, ce naiba, așa da. Mergem pe Floarea soarelui…
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
