Vorbe din cotidianitatea medie
20.
Afară. Afară e bine. Afară e rece. Copacii, crengile, arbuștii stradali sunt negri și nemișcați. Sevele lor s-au strâns în rădăcini. Orice ființare se adaptează, își protejează viața, pentru a o etala odată și odată. Afară sunt oameni îmbrăcați în negru, cu glugi negre. Glugi negre, mergătoare, pe lângă crengi negre, negre, negre, neclintite. Pe lângă mine a trecut un tânăr cu glugă neagră peste fes negru, urla într-un fel neobișnuit, spunând cuvinte neobișnuite către cealaltă parte a bulevardului. Îmbrăcat într-un portocaliu stins, cu glugă la fel, m-am gândit să mă întorc acasă.
*
Telefoane. Figură rubicondă, masculină, radiind : „Am înţeles, şefu! 6 kilograme brânză, ca la mama ei. Şi 20 de ouă, mâine dimineaţă, şefu. Bine, şefu, curate şi proaspete, ambalate bine. Se poate, șefu? Bine, şefu! Trăiți, șefu!”
*
Credința nestrămutată în revoluționarism radical are origini străvechi. Iată-l pe Matei, 9.17- luând-o de la zero. „Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă și burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi…”
*
Să privim la mâinile noastre. Palmele lor întinse, degetele lor subțiri, extrem de flexibile, sunt făcute pentru a mângâia și a ocroti sau pentru a aduna și a strânge pentru sine?
*
Librărie. Bărbat spre 50 de ani numără un mărunțiș. Băiat cam de 10 ani culege din raft o carte și o ridică în fața bărbatului.
– Nu pot. Luăm caiete.
– Dar de ce?… Băiatul se roagă.
– Luăm caiete.
Băiatul duce cartea în raft. Se întoarce.
– E ca și cum mi-ai cere să nu gândesc, zice, scâncind.
Bărbatul numără mărunțișul.
– Luăm caiete, zice.
*
„Se face vorbire…” Ce spui tu acolo?!
*
Polițist, asistând la spargerea autorizată a unei uși, în bloc, pentru a opri o inundație pe scară:
– Mai am 28 de zile. Ies la pensie, că nu se mai poate. Mă uit și io pân toate părțile. În loc ca toate să urce-sus, ele coboară-n jos. E vraiște…
*
Nu scrii ce vezi, pentru că văzul implică distanţă, ci scrii ce auzi, pentru că auzul aduce la tine mişcarea concretă a obiectului care se formează în faţa imaginației tale.
*
Paradoxul politicii este că electoratul ştie ce anume trebuie făcut, dar el trebuie să aleagă inşi care n-au capacitatea de a şti şi de a face: politicienii. Absurdul e că-i alege…
*
Ziua s-a sfârşit. Cade noapte rece şi grea. O prospeţime supraumană răsare deasupra pământului. Cerul sumbru, ca un capac final, acoperă etanş marginile lumii căzute. E linişte.
*
Tv, moderator către invitat: „Spune-ne, ce-ai mâncat la Roma?”
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie și doctor în Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
