Vorbe din cotidianitatea medie
14.
Dialogul a doi tineri români. Nu mai analizați starea învățământului românesc. Doar ascultați aici.
– Fă, cum se scrie „jmecher”? Cu S sau cu J?
– Cu S, mă!
– Adică nu cu J…
– Nu, cu S: „Jmecher”.
– Deci, fă, Jmecher, cu S!
– Da, mă, prostule! Cu S, „Jmecher”, nu „Jmecher” cu J!
*
-…Că, să mergi, nea Vasile, că-i „prestaţie de partid, şi-aşa e bine…” „Du-te, bă, dracu, cu prestaţia ta cu tot. Că io-mi fac un duş şi mă duc unde vreau io. Uite, stau cu tine-aci și vorbim ce vrem…”
*
Am băut, am gustat, am privit, n-am ascultat nimic.
Am plătit, am intrat în mişcarea trupurilor, mi-am făcut culoar.
Fără amintiri şi fără planuri.
Au trecut pe lângă mine, nu m-am întâlnit cu nimeni. Vid relaxant.
Am citit, mi-am văzut numele şi poza. Le-am privit calm. Nu mai era nimic de făcut, de zis.
Am contemplat frunzele bătucite de soare ale castanilor, de la o mică distanţă. N-am ridicat ochii la cer. N-am zis nimic.
*
Nu poţi fugi de limitele tale. Mai bine, împrieteneşte-te cu ele. Cucereşte-le.
*
Tătic tânăr şi un prichindel de 4-5 ani.
-… Și ce notă-i dai, tati?
– Zero barat.
– Adică?
– Nimic.
– Adică?
– ?
-… I sau S?
– I, bineînţeles.
– Pfuai, nici măcar „Suficient”…
*
Am vorbit azi cu o parte a viitorului. Şi mi-am dat seama că am întâlnit-o în trecut.
*
Paradoxul paradoxurilor româneşti: inspectorii responsabili cu descentralizarea.
*
Să-ţi lase gura apă după lucruri, asta înseamnă să fii aici şi acum.
*
Duminica, mereu, îmi pare inconsistentă. Ea este, într-o oarecare măsură, dar tremură-n fața ta ca o amintire de demult. Tot ce faci, duminica, e marcat de inevitabila rostogolire a unei noi săptămâni peste tine. Cu corpul stai în gelatina transparentă a ultimei zile de odihnă, dar mintea-ți cutreieră deja, cu ungherele ei, carnea macră a intervalului de urcat pietroiul: luni-vineri. Ziua ultimului antrenament.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
