Vorbe din cotidianitatea medie
13.
.
*
Am spus că fac un lucru anume azi. Am spus. Mai întâi, fac primul pas: mă gândesc să fac. Apoi, îmi voi crea motivația necesară înfăptuirii. În fine, voi ieși și voi merge, fizic. Iată ce complexă e o acțiune.
*
„Io sunt șofer vechi, am păr alb, și ascult mereu, în mașina mea, Trinitas. Dimineața, slujba Patriarhiei, utrenia, iar seara, slujba de seară, vecernia. Mai e puțin și se termină. Vecernia. Io m-am săturat de oameni. Știu ce pot ei, și-aici mă pun și pe mine. Așa că io ascult doar vocea Lui. Vă deranjează?”
*
Născuți bădărani… O intersecție măricică. Pietoni, ca după sărbători, mai puțini. O femeie peste 65 de ani, puțin greoaie, trece încet pe verde. La început, nu este grăbită. Dar trei mașini, trei șoferi așteaptă să explodeze, să alerge ca din pușcă pe bulevardul cam gol. Când bătrânica ajunge pe la jumătatea trecerii de pietoni, tot pe verde fiind, cei trei se dezlănțuie într-un claxon colectiv, revoluționar, isteric, românesc: sunt grăbiți, au mașini bune, să dispară tot ce le stă în față, mai ales bătrânii, ce „plusvaloare” aduc ei??!! Femeia începe să alerge, cât poate, cu două plase în mâini. Simțind slăbiciunea prăzii, animalele sporesc balamucul. În sfârșit, când femeia ajunge pe trotuarul mult-visat, răsuflă ușurată: a scăpat.
*
Ce înseamnă să fii român? Să vrei, cu îndârjire, să fii altcineva, altundeva.
*
Când un chelner, într-o petrecere, este deosebit de serviabil, de amabil, el poate fi, de fapt, ironic și critic față de opulența probată de familiile petrecărețe, pe care el n-ar putea atinge-o vreodată.
*
Capitalism de (e)stradă; două tinere, trecând: – Ți-ai făcut banu’? – Nu, n-am putut. – Păi dacă nu ți l-ai făcut, de ce vii la mine să te plătesc: fă-ți banu’ tău și pe urmă vorbim. Fă-ți banu’, fato!
*
Americani, 2022: au dat 195 de milioane de euro pe un portret cu Marilyn Monroe.
*
Sub masca apropierii de ceilalţi, a integrării şi înţelegerii, pâlpâie, tensionată, starea de confruntare. Sub convenţii, sapă în tăcere instinctul.
*
Omul ieșit la pensie se reîntoarce în „starea naturală” a copilăriei, atunci când trăia într-o comunitate de egali. Descotorosit de atributele căpătate prin luptă în „starea civilă” a acțiunii sociale, de voința de a urca în ierarhia socială, spre o mai mare recunoaștere până la adulație, el regăsește „sânul lui Avraam”: egalitate, neatârnare, mereu inventiv în construirea tehnicilor de consumat timpul. Privește la „câmpul social” din fața lui ca la un văl al Mayei, unde au loc mici războaie locale de cucerire, de saturare a neastâmpăratului ego, de împărțire iluzorie a lumii în învingători și învinși. Privirea lui este de deasupra acestor zvârcoliri, mirată și liniștită. Lumea e frumoasă.
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
