Despre ce voi vorbi azi? Mi-au sărit în ochi sondajele electorale înaintea alegerilor parlamentare din 6 decembrie, adică de… ieri. Teoretic, despre sociologia aplicată românească…. Practic, despre strategii de supravieţuire ale unor „case de cercetare sociologică”, „institute de sondare”, „centre de investigare a opiniei publice”. Trăim într-o vreme spectaculară, aşa că să nu ne mire spectacolul oferit de sociologii vizibili mai ales în sfera politică. Ştim că sociologia zice-se că e o ştiinţă, status oferit de metodele ei de cercetare. Nimic mai simplu, îşi zic oamenii noştri: formăm o echipă, alegem o metodă, formulăm ipotezele sub chipul unor întrebări bine alese, alegem finanţatorul, stabilim eşantionul, analizăm şi interpretăm datele, ţinând cont, peste tot, şi de dorinţele celui care dă banii, bineînţeles. Ştiinţa este ştiinţă, dar, cum ne spun postmodernii, ea este anexată capitalului. Şi spectacolul amintit poate să înceapă.
O casă de cercetare ne spune că PNL are 31,5%, PSD 30%, USR 22%, Pro România 7%, UDMR 5%, restul sub 5%, pe-acolo. Alta inversează ordinea, iar USR e sub 20%. Alta dă USR peste 25%, şi tot aşa. Totul fiind poleit de o neseriozitate cumplită… În studiourile de televiziune sunt plimbaţi ca sfintele moaşte inşi total submediocri, ale căror predicţii, dacă ies, doar parţial însă, stau sub zodia întâmplării. După afişarea rezultatelor de către Biroul Electoral, unii se agaţă de una sau două apropieri de realitatea votului, pentru a-şi justifica, într-o oarecare măsură, erorile predictive majoritare.
Realitatea e că aşa-zisele institute de sondare a opiniei publice româneşti fac sondaje de tipul alba-neagra, uite-o, nu e. Ele sunt bântuite de o lipsă crasă de ştiinţă şi onestitate, de responsabilitate civică şi morală. Dar iată că şi anul 2020, an greu, pandemic, este unul în care au dat lovitura din nou. Îşi iau banii, nu puţini, se retrag un pic în bârlog, după care revin cu forţe şi promisiuni proaspete de vânare de vânt. Bineînţeles, umflarea artificială a unor anumite procente se face cu participarea şi la dorinţa şefilor de partide, chipurile pentru a-şi motiva electoratul. Se constituie astfel adevărate cercuri de geambaşi de voturi, de vânzători de iluzii, scopul fiind ca flaşneta politică să meargă oricum, să anexeze la ea alte speranţe, statusuri politice, funcţii în partide. O întreagă afacere care merge ca unsă…
Autonomia acestui mecanism este atât de mare încât noi, „beneficiarii”, nu putem schimba aproape nimic. Poate doar să rotim, prin vot, partidele care se îndeletnicesc cu aşa afaceri. Fiecare după cum crede, aşa cum deja aţi şi făcut ieri, primind în schimb, în ghetuţe, darurile aduse de neobositul Sfânt Nicolae.
Să ne fie de bine și Sărbători Fericite!
Nicolae STAN este un foarte cunoscut prozator, membru al Uniunii Scriitorilor, absolvent de Filosofie la Universitatea din București…
Facebook
WhatsApp
TikTok
