De câțiva ani mă simt în România ca într-o casă veche, cu arhitectură minunată, dar lăsată în paragină. O senzație stranie, de binecuvântare și nemulțumire… Tristețea care mă cuprinde când mă uit la pereții scorojiți ai „casei” mele se transformă într-un discret și suportabil zumzet, acoperit în fiecare zi de bucuria de a mă afla între pereții mari, protectori între care au trăit și ai mei de atâta vreme. Când se întâmplă să mă mai uit „pe fereastră” către rătăcirea care a cuprins „străzile” și „casele” din jur, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva tocmai minusurile țării noastre ne țin la adăpost?
Faptul că suntem mai puțin relevanți pe plan internațional, percepuți ca fiind mai săraci, cu siguranță mai încăpățânați și mult mai puțin receptivi la schimbări radical, ne ține mai aproape de valorile șlefuite și testate în timp. Circulă în ultimii ani o concepție absolut distructivă care nu are cum să ducă la nimic bun. Cică omul alb este marele vinovat al istoriei. Prieteni, din fericire din alte țări „mai evoluate”, pe care îi credeam perfect normali, suferă de o nebunie, sper, temporară. Pentru ei masacrele uluitoare produse de mongoli în Europa și Asia nu există, deși au murit aproximativ patru zeci de milioane de oameni. Neîntrerupta luptă fratricidă din Africa Sub-Sahariană care provoacă milioane de victime încă dinaintea sosirii omului alb în regiune trebuie trecută sub tăcere. Aztecii ucideau într-o singura zi mai bine de zece mii de oameni, într-un ritual ce depășește cu mult filmele de groază. Dar, nimic din toate acestea nu este demn de luat în calcul!
Există doar războaiele, atrocitățile produse de popoarele albe! Iar omul alb, oriunde s-ar găsi el, trebuie să plătească! Să nu i se mai permită accesul în funcții, să i se închidă afacerile, să plătească despăgubiri, să dispară și fizic, dacă s-ar putea! Să fie gonit mai ales din țara și continentul său! Adică cei care au creat uriașa cultură europeană, pe al cărei model se sprijină întreaga lume contemporană, ar fi bine să dispară în liniște, iar moștenirea lor să fie preluată de către cei care, prin promovarea deosebit de agresivă a acestui concept, se dovedesc a fi inferiori și periculoși.
Bineînțeles, această „vină a omului alb” nu este singura aberație care bântuie lumea de astăzi.
„Vinovați” sunt și cei care s-au născut în familii cu posibilități materiale însemnate, cei ai căror părinți nu au divorțat, cei care au avut șansa de a urma o școală mai bună, cei care cred în Dumnezeu, cei care știu că sistemul comunist este rău etc, Cred absolut că toate aceste fațete ale nebuniei vor dezvolta în încăpățânata, „înapoiata” și cu ochii la Dumnezeu Românie forme ușoare, neglijabile. Cred asta și mă simt bine în „casa” noastră atât de imperfectă!
P.S: Curând nebunia aceasta va trece. Cei care realizează că toți oamenii sunt egali, că toate popoarele au contribuit la dezvoltarea civilizației umane, că am greșit grav cu toții, că trebuie să ne iertăm pentru a merge înainte se trezesc deja și încep să își reocupe locurile de lideri naturali ai speciei și civilizației umane.
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…