Artele marțiale sunt cel mai adesea învăluite intr-un aer de mister. De multe ori, voit subliniat de către practicanții mediocri, ce preferă să își mascheze cât mai frumos înțelegerea limitată, acest mister nu stă în practici sau principii ascunse, ci în revelații care nu pot veni decât în urma multor ani de muncă simplă, neîntreruptă și, mai ales, ghidată corect. Adesea, începătorii și cei din afara fenomenului se întreabă care este cea mai puternică tehnică pe care o poate deprinde un practicant de arte marțiale.
Să rezumam răspunsul la nivelul de tehnică marțială ar fi inutil și nu ar face dreptate unei arte atât de sofisticate și de benefice. Marele câștig nu este nicidecum o lovitură puternică de picior, un blocaj sau o eschivă care să-ți asigure victoria într-o confruntare fizică. Cel mai important dar al unei arte de luptă stă în cu totul altceva, ceva care, de obicei, duce la evitarea confruntărilor și anume „minutul” de răgaz dinaintea reacției la o agresiune de orice fel. Minutul în care pui în cumpănă consecințele unei riposte, secundele în care analizezi dacă nu cumva doar ego-ul tău te împinge către un răspuns la fel de stupid ca și agresiunea în sine…
Principiul acesta se aplică în absolut orice fel de confruntare, nu doar fizică. Mai cu seamă de la începutul pandemiei, ne-am înrăit. Toți suntem doctori, am devenit politicieni în stare să scoată negreșit țara la un liman de liniște atât de meritat, suntem experți în politică externă, mai ales în relația cu SUA, pedagogi, specialiști în agricultură și industrie etc. Oare unde am fi ca societate, dacă fiecare dintre noi am lua acel minut de reflexie înainte de a-i cataloga pe ceilalți drept dobitoci, sclavi, sinucigași, paraziți doar pentru că ei văd lucrurile altfel decât noi
Un minut în care să citim cu adevărat ce au scris „proștii”, să auzim ce au spus, să vedem că ei sunt o oglindă a noastră, că opiniile noastre sunt câteodată la fel de puțin fondate ca și ale lor, chiar dacă noua ni se par mai logice. Minutele fiecăruia s-ar aduna, s-ar împleti către bine și, poate, chiar ar forma împreuna suta de ani care ne desparte de țările cu adevărat civilizate.
Ce frumos ar fi și nu ar dura decât un minut!
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
