Mâine este 1 Decembrie și au loc cele două spectacole programate pentru această dată, în fiecare an. Primul este unul grotesc, în care toți încurcă-lume, cățărați în funcții, condamnați sau încă nu, defilează și mimează emoția, vorbind cu glas tremurat despre țară și neamul rrrrromânesc. Îi știm cu toții, de la Caragiale încoace chiar îi studiem, îi vedem mereu lângă noi sau la televizor. Spectacolul acesta răstit, uneori urlat, nu mai impresionează pe nimeni de ceva timp. Dar adună multă lume. Naivi sau oameni care spera să „apuce” și ei ceva din ce o mai rămâne din România, după ce s-or fi săturat „patrioții”.
În același timp, se desfășoară spectacolul discret, șoptit al oamenilor care își iubesc cu adevărat țara, al celor care iubesc la fel de mult trecutul ca și viitorul, al celor care s-au pus în slujba României, prin slujbele lor mici sau mari, fără să ceară, fără sa aștepte nimic în schimb.
Spectacolul acesta îmi umple inima de bucurie în fiecare an și îmi dă mari speranțe pentru viitor! Dacă vreți să îl vedeți și domniile voastre, va trebui să fiți foarte, foarte atenți. Durează puțin și nu se arată orișicui. Îl putem vedea în lacrima ascunsa a vreunui soldat, îl descoperim într-un copil ce strânge la piept o carte despre eroii României și se îndrăgostește iremediabil, exact în acea secundă, de țara sa, în mâinile tremurate ale unei bătrâne care își aranjează mai frumos semnul tricolor prins la gulerul paltonului, în gestul simplu și sublim al doamnei de la florărie care îți împinge banii înapoi, când afla că florile dumneaei ajung la o statuie din oraș la care de obicei nu merge nimeni.
Mâine este 1 Decembrie. Amintiți-vă că dragostea de țară, ca orice dragoste, se măsoară numai și numai în fapte, nu în vorbe.
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…