Olimpiada, cu toate momentele ei sublime sau oribile, a trecut. Dincolo de performanțe uluitoare și noi recorduri, această ediție a Jocurilor Olimpice va rămâne în memoria noastră pentru provocările ei de natură culturală.
2024 va intra în istorie drept un an de cotitură în ceea ce privește modul de gândire și pragul de acceptare al umanității. Pe o scenă atât de mare, universală aș spune, acea construcție flexibilă numită filosofie de viață a omului a fost întinsă până peste limită și a cedat, s-a fărâmițat în multe fâșii colorate în toate culorile curcubeului. Persoane declarate drept bărbați de alte foruri mondiale competente au intrat în ring și au snopit concurentele la box, religia creștină a fost batjocorită, USA, națiune mare din punct de vedere politic și sportiv, s-a comportat ca un copil răsfățat care vrea tot, chiar și atunci când nu merită (nu este prima dată când o face!), accentul s-a pus deseori pe culoarea sportivului, anunțându-se astfel o nouă era a rasismului, de data aceasta îndreptat împotriva albilor etc. etc.
Părea că mai nimeni nu mai are curaj să vorbească public despre această invazie agresivă a unor „valori” cu totul noi. Dar, aparent fără legătură, paradoxal, discret și în același timp vehement, a existat o declarație clară a publicului în favoarea valorilor tradiționale. În epoca globalizării forțate, în vremurile în care se predică dezintegrarea familiei și a statelor naționale, tribunele ne-au oferit adevăratul spectacol al olimpiadei.
O luptă în care părea că cei doi adversari se ignoră s-a dus pe tot parcursul întrecerilor. Ardoarea crescută, față de alte ediții, cu care suporterii au cântat fiecare imnul țării sale – și aici putem observa o clară similitudine cu ceea ce s-a întâmplat la C.E. de fotbal – reacțiile entuziaste ale suporterilor la gesturile firești ale sportivilor creștini (vezi Djokovic, Nikola Jokić sau chiar megastarul Stephen Curry), arată în mod evident o ruptură cataclismică intre dogma „elitelor” care doresc nașterea unei lumi noi și ceea ce gândesc și, mai ales, ce simt cei mai mulți dintre noi.
Aș spune că, din aceasta înfruntare aparent mascată, normalitatea a învins. Dar scorul devine destul de strâns. Și cred ca „meciul” tocmai intră în faza decisivă!
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
