Specii și subspecii de vagabonzi… „Studiul” de față ar avea nevoie de câteva zeci de pagini, neapărat ilustrate și, poate, chiar de un muzeu în toată regula. Avem vagabondul de după blocuri, vagabondul de stadion, de discotecă, de Centrul Vechi etc. Personal, după observații îndelungate și involuntare, găsesc că cea mai ridicolă și nocivă specie este vagabondul intelectual.
Metodele lui sunt aceleași, cele clasice: intimidare, aroganță, agresivitate – nu fizică, pentru că cei mai mulți abia se țin pe picioare, iar asta îi frustrează și mai tare. În plus, o mare „calitate” a vagabondului cu pretenții de noblețe este lașitatea. Dacă confrații săi din alte „ecosisteme” sunt gata, mai mereu, să se lupte la propriu pentru scopurile lor, arma lui este perfidia și victimizarea.
Cum procedează, în general, eroul nostru? Critică, jignește și înjură ca ultimul birjar pe oricine consideră a fi sub nivelul său. Apoi, dacă i se răspunde cu aceeași monedă, brusc începe să urle despre lipsa de educație și agresivitatea acestui popor atât de barbar. Bineînțeles, repulsia lui este împănată cu amenințări cu moartea, blesteme, elemente de numerologie și multe referințe la anii săi de studiu pe la Paris, Viena sau Berlin. Dar, în final, tot el rămâne victima.
Nimic nu-i stă în cale! Poporul nu merită mare lucru pentru că este deosebit de prost, aproape de stadiul animalic. Academia Română este plină de „fosile comuniste”, cei care au alte afinități artistice sau – Doamne ferește! – politice sunt primate dezgustătoare, sportivii de succes sunt niște bieți analfabeți, iar oamenii de rând sunt doar „gloată”.
Pretins înfuriat peste punctul de fierbere, bietul exemplar nu se mai recunoaște în propriile imprecații. Și nu își dă seama că am realizat, demult, că nu face altceva decât să-și protejeze micile privilegii, obținute prin prestații mult mai umile decât ar vrea să se afle vreodată, în fața unor autorități pe care, în mod ironic, le disprețuiește.
În Japonia există conceptul de Kuchi-Bushi, în traducere „războinici cu gura”. În Țara Soarelui Răsare, acest tip de individ a fost catalogat de mult și tratat ca o cantitate neglijabilă. Noi încă mai facem din ei vedete.
Deloc surprinzător, în toată această furie, specimenul urlă că „turma” ar face bine să-l iubească, să-l recunoască drept lider, poate chiar să-l voteze în funcția supremă. Normal, nu? Lăsați-i să vorbească, nu merită nici atenția, nici energia noastră!
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
