Cu precădere în anii electorali, în loc să apară o îndârjire pozitivă și constructivă, apare un sentiment de renunțare totală, de deznădejde. Este de înțeles în acest context pestilențial al politicii românești de după ”89, dar nu ajută nimănui cu adevărat. Nu demult, am fi emigrat cu toții în Congo dacă ar fi câștigat alegerile unul dintre personajele de care toată lumea se săturase până peste cap. A câștigat altcineva, cel în care credeau foarte mulți români. Și a fost cam la fel. El și doamnele din jurul lui au câștigat, noi am pierdut.
Apoi, ca o națională „monstruoasă coaliție” nu am mai vrut „domn” român și am votat un etnic german. Cu domnia sa este mai ok, cumva. Are scuza pe care o aveam și noi când eram la școală și, în timpul unei miuțe, se spărgea un geam: „Eu nu am fost aici, nu știu nimic!” Apoi a început războiul la granițele noastre și a devenit virală opinia unui prezentator tv cum că nu avem ce apăra în caz de război. Mulți s-au grăbit să îmbrățișeze ideea aceasta. Păi ce a făcut țara asta pentru noi? Noi ar trebui să ne apăram copiii și să plecăm cât mai departe.
Serios? Dacă in afara de „caterincă”, domnul în cauză ar mai fi studiat și puțină istorie, ar fi aflat că țara aceasta i-a dat pe Decebal, care s-a sinucis pentru a nu-i sili pe daci să devină sclavi odată cu el, că lângă Târgoviște, Vlad Voievod Drăculea a intrat singur peste imensa tabără a sultanului ce cucerise Constantinopolul, că Mihai Vodă și-a căpătat numele de viteaz luptând pentru libertatea, limba și, mai ales, viitorul nostru, că lângă ei au murit sute de mii de români pentru „copiii copiilor din veac”, adică pentru noi. Oasele lor, mințile ascuțite ale savanților, truda altor români hăruiți au contribuit la tihna lumii de azi. Ce a făcut țara pentru tine? Totul!
Ei, Ștefan cel Mare. Mihai Eminescu, Brâncuși, Antipa, Coandă, Cătălina Teodoroiu, Buzeștii, ei sunt țara! Ei și milioanele de oameni care trăiesc cuminți și buni văzându-și fiecare de treaba și familia lui.
Cei scârbiți că nu li se tot dă, or să plece. Va fi un nou val de părăsire a României. Sper să le fie bine acolo unde merg și să aibă la ce se întoarce. Dar cei care rămânem ar trebui să fim mai selectivi, în special cu cei pe care îi alegem, să fim mai treji, să nu ne mai mințim că în Romania se trăiește rău datorită unei etnii sau a alteia.
In țara în care suntem majoritari, suntem și responsabili? Ar trebui să ne purtăm ca atare, cel puțin în anii electorali!
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…