Este evident că am dezvoltat în timp un complex de inferioritate național și că acesta se manifestă vizibil, atât la nivel individual cât și instituțional. Politică externă performantă nu mai avem de mult timp. Fiecare țară cu trecut execrabil, marcat de uriașe păcate istorice își permite să emită pretenții absurde, ne confiscă resursele, ne blochează viitorul pregătindu-și viitorii iobagi căci, de, istoria este ciclică!
Din manuale dispare istoria naționala eroică pentru ca nu cumva sa creștem o generație violentă. Asta în timp ce statele avansate au un cult firesc pentru propria istorie. Așa că noi o să rămânem în același stadiu de supuși și veșnic admiratori ai puterii celor ce ne jefuiesc. Unde sunt astăzi urmașii lui Ștefan cel Mare, ai Reginei Maria, ai lui Titulescu? Unde să fie? La televiziuni, făcând „caterincă” și demolând-se unul pe celălalt!
Probabil că rădăcinile acestui defetism generalizat se afla în epoca fanariotă, în vremea când a fi român devenise brusc o vină și un lucru de rușine pentru a legitima conducerea străină. Același sistem, copiat aproape identic ca manifestare și impact am avut de îndurat și imediat după 1947, când majoritatea conducătorilor impuși în România erau sovietici, iar dintre cei români erau aleși cei fără scrupule, obedienți și incompetenți.
Sau poate rădăcinile coboară mult mai adânc și merg până în vremea cuceririi romane, dar parcă nu-mi vine sa cred. Nu prea ar avea cum să fie așa, pentru că, așa cum cred niște genii contemporane, Dacia este păzita dintotdeauna de scuturi energetice, tuneluri săpate până la lună și un geniu uriaș sădit în fiecare locuitor al ei. Așa că abandonăm aceasta idee. Poate toate aceste motivații istorice sunt perfect valabile, dar cred că mai există un foarte important factor în aceasta atitudine „sinucigașă” a românilor. Cum să rămâi încrezător în viitorul Țării când vezi gafele, minciunile, umilințele, incompetența și făloșenia stearpă ale conducătorilor actuali?
Cel mai probabil vom trece și peste perioada aceasta, crescând fiecare în parte până când nu vom mai accepta oameni imorali și incompetenți la conducere. Dar, fără un șoc istoric extraordinar, intern sau extern, va mai dura mulți ani, căci educația unui popor se măsoară în generații, nu în ani.
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
