În secolul 21 nu mai putem vorbi despre tabere, în sensul tradițional al cuvântului. Chiar dacă există, din păcate, un război ruso-ucrainean și unul israeliano-palestinian, taberele nu sunt cele care pot părea evidente la prima vedere.
După atâtea mii de ani de conflicte sângeroase, am avut iluzia că ne-am trezit și că vremea războaielor a trecut! Din păcate, a fost doar un pas, unul mare, dar încă departe de destinația umanității care nu poate fi alta decât pacea mondială.
Taberele veacului nostru sunt două. Doar două și ele nu țin de etnie, cetățenie sau alte astfel de amănunte… Acum se înfruntă cei care mai acceptă vărsarea de sânge și cei care nu mai pot concepe uciderea semenilor. Atât…
Am prieteni buni din Rusia care nu merită nicidecum insultele pe care unii le aruncă întregului popor rus, cunosc evrei și palestinieni la fel de pașnici, oameni cu suflete frumoase gata oricând să ajute pe oricine, să facă lumea de lângă ei mai frumoasă.
Nichita Stănescu scria, probabil zdruncinat și el de marea tristețe a speciei umane încă războinice:
„Nu există primul război mondial
al cailor.
Nu există o Hiroșimă
a cailor,
gândită de cai,
realizată de cai
întocmai și la timp
împotriva cailor,
ca să salveze caii
de cai.
Nu există, nu există.”
………………………………
Of, de-am fi cai, măcar pentru o mie de ani!
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
