Sau discuția de dragul discuției… „Regizorul Sergiu Nicolaescu a făcut cel mai mare rău istoriei României.” S-a gândit cineva, acum mulți ani. să lanseze „teza” aceasta și de atunci ideea năstrușnica se tot reia pe toate canalele posibile. Că la Călugăreni nu a fost chiar așa (dar cum a fost, stimați savanți de YouTube?), că a fost afectata cronologia evenimentelor istorice, ca s-au inventat personaje, că Mircea cel Bătrân a murit mult înainte de nașterea lui Vlad Țepeș și multe alte „crime”.
Pe scurt, problema este alta. Domnii care tot critică savant și solemn creațiile artistice inspirate din istorie nu fac altceva decât sa urmeze o rețetă urâtă a show-bizz-ului, aceea de a te face cunoscut prin criticarea dură a unui nume celebru. Există și o masa de oameni care iubesc scandalul și care cad într-o admirație tâmpă față de acești savanți ai absurdului. Iar asta face ca rețeta să funcționeze la nesfârșit.
Oare cum ar arata un film sau o carte despre un personaj istoric dacă scenariul s-ar baza doar pe documentele istorice? Am avea maxim 7-8 personaje și câteva evenimente majore legate între ele fără o mare coerență. Bineînțeles că trebuie inventați și hangi și cavaleri și prințese și dialoguri intre oșteni și așa mai departe. Uriașul merit al filmelor, al cărților sau al benzilor desenate cu subiect istoric este acela de a fi îndrăgostit milioane de oameni de acest subiect.
Cei interesați cu adevărat vor studia mai departe și vor vedea că, uneori, există o delimitare clară între creația artistică și adevărul istoric. Dar tabloul general al epocii este, de cele mai multe ori, bine zugrăvit și în multe aspecte corect și din punct de vedere documentar.
Ciudat este si faptul că nerespectarea absolută a adevărului istoric deranjează doar atunci când este vorba de filmele romanești. Faptul că personajul principal din Gladiator este, până la un punct, Împăratul Traian (născut in Spania de astăzi, înfiat de Împărat, etc. etc.), pentru ca apoi să devină un simplu gladiator, sau „detaliul” că tânărul Comodus, in realitate nu moare în arenă nu deranjează de fel pe iluștrii noștri analiști. Nu, pe ei ii deranjează doar ce este românesc, ei critică doar atunci când pericolul de a cădea in mod absolut evident și ireversibil în ridicol este ceva mai mic.
Nu că ar conta prea mult, dar mai există încă un amănunt care arată absurdul discuției atât de des reluate despre rolul nefast al cunoscutului regizor. Scenariile filmelor „Mihai Viteazul” și „Mircea” au fost semnate de Titus Popovici. Sergiu Nicolaescu nu a făcut altceva decât să pună în scenă informația furnizată de scenariu. Filmele istorice, cărțile domnilor Dumitru Almaș și Valentin Tănase, celelalte opere care au ajuns la un public numeros au făcut, de fapt, mult bine cultivării gustului pentru istorie. Mi-aș dori ca Academia Română și Institutul Nicolae Iorga să se implice, în prezent, în realizarea unor astfel de proiecte. Ar fi minunat și foarte folositor.
Cu siguranță că, și atunci, „comentacii” de meserie ar găsi ceva de criticat. Am încredere in ei! Dar ei nu contează!
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
