Și noi am fost „copiii din ziua de azi”! Cu această generație, mai mult decât oricând, sintagma „copiii din ziua de astăzi” capătă un sens mai mult decât pesimist. Oare ce ne rezervă viitorul în care adulții nu vor mai ști să bată un cui, să repare o bicicletă, să schimbe un bec? Cum va arăta lumea în care respectul față de bătrâni se pierde cu desăvârșire, în care doamnele și domnișoarele vor coborî de pe piedestalul pe care bărbații de calitate le-au considerat urcate prin însăși natura lor nobilă și suavă și ne vor fi complet egale, inclusiv la băutul de bere, egale în vulgaritate și în alte atribute de care, poate și „masculii” ar trebui să se descotorosească?
Adevărul este că nu știm! Dar ar trebui să avem încredere, să oferim cât de mult putem acestor copii stranii și dificili, iar restul să lăsam în seama Lui Dumnezeu și… a lor. Căci lumea lor va fi construită de ei, pentru ei. Că va fi sau nu pe placul nostru, asta prea puțin contează. Așa a fost mereu. Și întotdeauna, pentru unii, înainte a fost mai bine!
Aparțin generației de adolescenți care au prins „revoluția” din 1989 și vremurile haotice de la începutul anilor 90. Am fost printre primii care au purtat plete și blugi rupți. A fost un șoc pentru adulții de atunci. Am fost certat, înjurat, au încercat să mă convingă că este foarte urât și chiar rău pentru cei din jur să port haine „de rocker”. Dar ușor, ușor, cu aceleași haine am devenit student, apoi profesor, apoi scriitor și răul parcă nu a mai fost atât de rău. Spre surprinderea generală, nu a murit nimeni din cauza blugilor mei rupți.
Bineînțeles că o mare parte dintre cei care mă criticau atunci, îmi spun astăzi ca au știut dintotdeauna că voi deveni un om bun. Ar fi bine să nu uitam lecția propriei adolescențe, a acelor vremuri când nimeni nu ne înțelegea. Să lăsam lumea care va să vina celor care vor veni cu ea! Există un loc și un timp pentru fiecare dintre noi, în fiecare etapă a vieții. Poate că generația foarte tânără de astăzi va fi contemporană cu un colaps al societății umane. Poate… Sau poate vor evolua atât de mult și de frumos încât nici nu ii vom putea înțelege.
Există și probleme reale (sau mă înșel?). Însingurarea dată de folosirea excesivă a tehnologiei poate fi una dintre aceste capcane. Un „prieten” aflat la mii de kilometri distanță, în spatele altui ecran, nu este un prieten. Apoi, cu siguranță este greșită depărtarea de natural, izolarea în sisteme care, odată prăbușite, ne vor lăsa complet neștiutori și neputincioși în fața celor mai simple probleme puse de mediul înconjurător. Dar pentru toate acestea există soluții simple. Sport, socializare în diferite forme, ieșiri cu familia, școala, prietenii în natură, etc, etc.
Și ori de câte ori ne mai trece prin cap să spunem printre dinți „copiii din ziua de a zi”, ar fi bine să realizăm că ei nu cresc singuri, de capul lor. Noi îi creștem sau dezertăm din rolul de educator, dând vina pe un sistem pe care îl putem modela după cum credem de cuviință. Ajunge doar să încercam!
Of, adulții din ziua de azi!
Vasile LUPAȘC este scriitor, este membru al Societății Marilor Maeștri Internaționali în Arte Marțiale, a scris romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar
în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
