EDITORIALUL DE JOI – Vasile LUPAȘC – Cancel Culture de România

   Ciudatul și absurdul fenomen numit Cancel Culture nu este o invenție nouă. Formele cele mai acute și mai dezgustătoare ale cestui delir se desfășoară de câțiva ani încoace, mai vizibil în SUA și UK. Autori clasici devin peste noapte interziși, statui ale oamenilor care au clădit civilizația locului respectiv sunt doborâte la pământ, Albă ca Zăpada devine neagră, super-eroii sunt acum niște adolescenți subdezvoltați fizic, etc, etc. Iar argumentele celor care decid să anuleze deopotrivă creații artistice, artiști și valori sunt cel mai adesea delirante, dar zbierate din toți bojocii până când, spera ei, zbierătorii, majoritatea va fi iremediabil impresionată și va juca cum… urlă ei.

   Pare că în Romania acest urlet sinistru al istoriei culturale a umanității nu va ajunge. Publicul nostru  larg pare mai puțin dispus să creadă în rătăciri de moment ale unor „intelectuali”. În plus, structura noastră etnică și evoluția socială nu sunt la fel de complicate ca peste ocean. Din păcate, este doar o aparență. Cancel Culture a existat și există în continuare și la noi. Formele sunt puțin diferite, dar rezultatul este identic. După venirea sovieticilor, în 1947, o parte uriașă  a culturii noastre a fost pur și simplu ștearsă, interzisă, anulată. Exemplele sunt multe și încă dureroase. Eliade, Cioran, Brâncuși au fost nevoiți să plece din țară pentru a evita vaporizarea în acel mediu extrem de toxic instaurat de ruși. Nu vom ști niciodată câți oameni geniali au murit în închisori sau prestând slujbe absurde față de harul cu care fuseseră dăruiți.

   Nici înspre anii de final ai comunismului nu a fost altfel. Arestări în masă nu au mai existat, ce-i drept, dar artiști de un nivel amețitor au fost nevoiți să își pună talentul strict în slujba propagandei.  Dacă se întâmpla cumva să „ieși din rând” sau doar să fi bănuit că ai vrea să te opui mai fățiș regimului, dispăreai din ochii publicului. I s-a întâmplat și marelui Tudor Gheorghe, deci nimeni nu era ferit de acel Cancel Culture avant la lettre.

   După 1989,  forma  acestei agresiuni s-a modificat, a devenit mai subtilă și mai eficientă. Am putea-o numi, mai de grabă, „Ignore Culture”. Din doua motive… În primul rând, pentru că anularea celui „ales” se face prin ignorare totală de către media, autorități, foruri academice, etc. și,  în al doilea rând, pentru că, evident, bișnițarii de blugi sau de alimente ajunși acum în funcții care le permit  astfel de decizii au… ignorat cultura în toată evoluția lor. Dar au doctorate. Știm cu toții cum le-au obținut!

   Acestui tip de Cancel Culture i-au căzut victime nume la fel de mari ca și în anii de început ai comunismului. Televiziunea, posturile de radio, evenimentele locale și naționale par a fi toate pradă unor clanuri  care propulsează în față aproape exclusiv indivizi de un talent îndoielnic și o obrăznicie certă. Îi vedem la emisiuni, la zilele orașelor, la evenimentele bibliotecilor, la serbările agrare, în emisiunile cu jurați. Peste tot aceleași personaje de care cei mai mulți s-au săturat de ani de zile, dar care au știut să se ancoreze foarte bine în mocirla banului public gestionat de autorități… Personajele aceste au un talent cu totul special, acela de a bloca orice încercare de afirmare a unui talent autentic. Tot ce este valoros cu adevărat în cultura actuală supraviețuiește în tranșee, prin case de discuri, concerte, edituri sau case de film particulare, susținute haiducește de o mână de oameni  care au îndrăznit să rămână firești în traiul și scara lor de valori. Produsele acestor „supraviețuitori” din artă, știință sau orice alt domeniu, oricât ar fi de valoroase, apar meteoric în spațiul public și rezistă apoi în cultura de masă strict prin promovarea din om în om. Noroc cu facebook și alte rețele de socializare!

   Eu am încercat și o să încerc întotdeauna să promovez, cât îmi stă în putere, orice realizare a unui artist, savant sau sportiv, indiferent de naționalitate pentru că valorile, chiar și atunci când se încearcă a fi strivite, sunt universale.

Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…