Ca autor de cărți, unele ilustrate, am experimentat grafica generată de inteligența artificială. Dacă înveți să o stăpânești, rezultatele sunt fantastice și, mai ales, super rapide. Pentru ca o ilustrație complexă să fie finalizată de un grafician, probabil aș fi așteptat cam o lună. Aparent, același rezultat îl pot obține în 60 de secunde cu programele de AI mai performante.
Și atunci, de ce să nu beneficiem cu toții de avantajele acestui nou salt tehnologic? Argumentele ar fi multe, în primul rând de natură etică. Inteligența artificială, în materie de artă, nu creează nimic. Compilează la cerere, pe baza descrierii noastre, un anumit tip de imagine, bazat în foarte mare măsură pe creațiile anterioare ale unor artiști cât se poate de vii. Deci, am putea spune că este o formă voalată de furt, de play-back și cover în arta vizuală.
Cam tot ce vedeți impresionant pe internet, realizat cu AI, a fost creat pe baza sintagmei „în stil Rembrandt” sau „în stil Tonița” sau „în stil Disney”. Deci, creația inițială și majoritară ca drepturi, creditare și, mai ales, efort artistic aparține unor artiști talentați, care au creat stiluri inconfundabile.
Zilele trecute am mai realizat ceva extrem de important legat de acest subiect. Duminica trecută, am lansat la Curtea Domnească din Târgoviște cartea Arhanghel, atât în varianta tipărită, cât și în varianta audio. Probabil că există deja tehnologia pentru a genera voci, muzică de fundal, ilustrații de super calitate pentru un astfel de proiect. Însă, în proiectul dedicat lui Stroe Buzescu și soaței sale, apriga jupâneasă Sima, au colaborat oameni pe care îi admir enorm, doi dintre ei influențându-mi în mod esențial viața și evoluția profesională. Domnul Valentin Tănase este artistul care a ilustrat celebrele cărți ale anilor ’80, Povestiri Istorice de Dumitru Almaș. Aceste cărți au îndrăgostit milioane de copii, între care și eu, de istorie și au creat nenumărați profesori.
Rolul masculin, Niculae, pietrarul care „sapă” piatra de mormânt a lui Stroe Buzescu, este interpretat de domnul Tudor Gheorghe. Nu cred că mai este nevoie să spun cât de mult înseamnă domnia sa pentru cultura română și pentru atâtea generații.
Alte nume, și mai ales suflete mari, au participat la acest proiect: minunata actriță Maria Ploae, compozitorul Marius Hristescu și domnul doctor în istoria artei, Leonard Velcescu, laureat al Academiei Române. Întregul proiect poartă amprenta acestor personalități puternice și unice, care au șlefuit, fiecare în felul său, textul inițial și povestea celor doi eroi din vremea lui Mihai Viteazul.
Atmosfera la acest eveniment a fost superbă, greu de descris, și nu pot să nu mulțumesc încă o dată partenerilor noștri, conducerea Complexului Muzeal Curtea Domnească și Consiliul Județean Dâmbovița, pentru faptul că au facilitat desfășurarea acestei lansări de carte într-un cadru ideal.
Dar mă întreb: cum ar fi fost atmosfera dacă întregul proiect ar fi fost creat cu AI? Aș fi prezentat singur totul, ca pe o idee și o experiență strict personale, iar publicul ar fi urmărit totul de pe ecranul unei tablete sau al unui telefon. Întâlnirea, celebrarea de după proiect nu ar mai fi avut loc. Poveștile, îmbrățișările care acum îmi vor rămâne în amintire toată viața, nu ar fi existat. Și am fi încălcat cea mai importantă lege a unui act artistic: ar fi lipsit lacrimile de bucurie sau de tristețe ale autorului. Fără acestea, nu vor exista niciodată lacrimile cititorilor sau ale ascultătorilor.
Arta cu AI? Poate… Dar cu mari și foarte evidente limite!
Vă invit să ascultați un scurt fragment din cartea recent lansată și să vă imaginați un astfel de proiect realizat în întregime de inteligența artificială.
|
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
