Într-o societate in derivă, punctele de reper, direcția evoluției devin neclare, uneori chiar inversate. Lipsesc multe din România ultimelor trei decenii, dar astăzi o să încercăm să înțelegem ce efecte are prăbușirea sistemului sportiv național. La prima vedere poate părea un subiect minor cel puțin în comparație cu alte domenii care suferă și ele prăbușiri similare și aici mă refer la agricultură, industrie, sistem medical, etc. Până la urmă, cât bine pot aduce unei societăți unii care dau cu piciorul intr-o minge, care aleargă pe distanțe mai lungi sau mai scurte, care se luptă cu pumnii în fața unor mulțimi ce tot orăcăie de bucurie sau de ciudă?
Oameni limitați, dar cu putere de decizie, bântuiți de astfel de întrebări și argumente au „reușit” să reducă drastic orele de sport din școli, să extermine practic „maidanele” care ni i-au dat pe Hagi, Dobrin sau Lăcătuș și, mai grav, au reușit să impună viziunea lor păguboasă unei părți importante a poporului român. Au, probabil, mulți dintre ei, rafturile bibliotecilor de acasă pline cu albume de artă ale renascentiștilor, dar nu au știut niciodată ce înseamnă omul renascentist, ce importanță dădeau Michelangelo sau DaVinci dezvoltării fizice. Despre principiul antic al unei minți sănătoase într-un corp sănătos, nu prea auzit, sau dacă au auzit și ți-l recită cu emfază, o fac aproape sigur greșit. „Mentosana incorpore ultrasana”! Am râde noi, dar ei își continuă distrugerea fără a fi conștienți măcar de catastrofa pe care o provoacă.
Ce beneficii poate aduce sportul de masă unei societăți?
Nu credeam să apuc vremurile când așa ceva trebuie explicat, dar… Haideți să enumerăm doar o mică parte dintre avantajele practicării unui sport! 1. Relația dintre mișcarea fizică susținută și sănătate este evidentă. Un sistem sportiv bine pus la punct ar elibera foarte mult sistemul medical. Acest fapt ar însemna mai puține internări, o mai mare capacitate și o eficiență crescută a intervențiilor sistemului medical în cazul unor urgențe generalizate cum ar fi epidemiile, pandemiile, cataclismele naturale, etc. 2. În sport copiii învață că înfrângerea de astăzi nu este definitivă și nici gravă. Mâine urmează o victorie. Apoi altă victorie, apoi din nou o înfrângere. Acest tip de experiență elimină mare parte din depresii, creează un mod de gândire pozitiv, oferă un orizont de redresare din orice situație dificilă. 3. Sportul dezvoltă mai bine decât orice altă activitate spiritul de echipă. Și cât de mult ne lipsește nouă, celor mai mari experți mondiali în capra vecinului acest spirit! 4. În țara lui „merge și-așa!” nu ar fi rău ca marea majoritate a copiilor să învețe în mod direct că victoria aparține exclusiv celor mai harnici, serioși și talentați! Ca în sport! 5. Sportul de învață, vrând-nevrând respectul pentru ierarhia naturală. Foarte, foarte greu vor accepta cei care au practicat un sport o lungă perioadă de timp un „căpitan de echipă” slab pregătit, fără viziune, fară tact la locul de muncă. 6. Sportivii amatori sau de performanță sunt în general mult mai activi la vârste înaintate decât persoanele sedentare. Pentru un bătrân care nu se poate întreține singur, care nu poate funcționa în niciun fel fără ajutor viața poate fi extrem de dură. Mai ales în România!
Din păcate, în loc să ne reamintim toate aceste beneficii ale sportului, mulți alegem să căutăm pentru copiii noștri și pentru noi, tot felul de „scutiri” de sport. Și să absentăm de la o viață mai bună! Motivat!
Vasile LUPAȘC este scriitor, a publicat romane istorice și versurile primei opere rock din România, iar în septembrie 2008 a lansat cartea „Răstignit între cruci”, un roman despre Vlad Țepeș, bazat pur pe adevărul istoric…
Facebook
WhatsApp
TikTok
