– Vă deranjează dacă vorbim puțin despre copilărie?
– Puțin.
– Ce v-a plăcut cel mai mult la această perioadă, minunată presupun?
– Finalul.
– Nu v-ați distrat, nu v-ați jucat?
– Ba da. O perioadă.
– Bun. Începem să ne deschidem, să dialogăm. Cum începea o zi perfectă în vremea copilăriei dumneavoastră?
– Îmi puneam cravata și…
– Bine. Dar asta presupun că s-a întâmplat mai târziu. Pe la 17 ani, nu?
– Nu.
– Sunteți foarte generos cu detaliile! Dar când s-a întâmplat?
– Pe la 3…
– La 3 ce? Ce s-a petrecut la 3 ani? Vă rog! Insist!!!
– Atunci am început.
– Ce? Haideți! Povestiți-ne, că suntem curioși. O țară întreagă vă urmărește. Deci, la 3 ani… ce ați început?
– Să-mi pun cravata.
-De ce? De ce atât de sobru? Și atât de încruntat? Cine poartă vina pentru copilăria dumneavoastră atât de… bine pusă la punct, atât de nemțească?
– PSD. De vină este Peeee Seeeeee Deeeeeeee!
– Serios? Pentru atunci?
– Glumesc!
– Haios. Dar văd că nu sunteți foarte dornic să ne oferiți detalii despre cum v-ați petrecut copilăria, cum vă jucați, cum arătau verile, vacanțele…
– Astea da.
– Ce da?
– Vacanțele. Arătau bine. Ca mine.
– Tot cu cravată mergeați și la mare? Și la munte, la schi?
– Sigur. Eu n-am fost unul din ăia…
– De care?
– Cu cheia de gât.
– Adică? Ce s-a întâmplat? De ce spuneți una ca asta?
– Pentru că aveam prea multe. Chei. Ai prins-o? Ha ha! Das humor…
BOGDAN CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste toate, absolvent de CARABELLA târgovișteană… Puteți să citiți și alte texte scrise, în ultimii ani, de Bogdan, pe http://blogmeaway.ro/blogul/