Așa scriam pe 22 noiembrie 2017… Liviu Dragnea își trăiește vârful carierei politice. Ăsta e pronosticul meu. Acum e peste tot: la partid, la DNA, în ziare, pe site-uri și pe Facebook. De-aici, știm cu toții ce urmează. Declinul. Vă mai amintiți pe ce capital de simpatie era cocoțat cândva Traian Băsescu? Mai există acest personaj politic? Cine credea pe vremuri că Adrian Năstase se va împiedica atât de nasol? Ponta? Ce fast, ce sărbătoare, ce scandări pe Arena Națională. Astăzi este și el departe de lumina reflectoarelor.
Să revenim la Liviu Dragnea. Astăzi șef de partid, coordonator de guvern și șef la Camera Deputaților. E pe piscuri și e greu de crezut că mai poate urca. Președinte de țară? Să nu discutăm despre lege sau despre cât de etic ar fi să ajungă acolo. Să ne punem o întrebare simplă: are Liviu Dragnea anvergură și carismă pentru a prinde o asemenea funcție? Sigur că există partidul și-a lui mașină de vot, dar și Ponta și Geoană au avut-o…Vă imaginați dezbaterile din campania electorală? Un adversar abil l-ar toca lejer pe Dragnea.
Se vede cu ochiul liber că partidele mari sunt astăzi într-o criză de lideri. Nici la PSD, nici la PNL n-avem acum în frunte personalități. Vorbesc de mari oameni politici. Dragnea și Orban sunt mai degrabă personaje de uzură, abili pentru lupta surdă și ternă, nicicum figuri din care să faci tablouri. Celor doi le lipsește fix această calitate, de a deveni altora modele. Sunt acolo, în față pentru că nu au avut concurență. Dar dispariția lor de la cârma partidului nu va produce vreun cutremur. Există mulți alți Liviu Dragnea în PSD, gata să conducă partidul și vor fi puțini cei care vor ofta când acesta va fi înlocuit. Din funcțiile astea pe care le dețin acum, Dragnea sau Orban, nu vor migra către zona seniorilor și a bătrânilor, gata să influențeze, cu sfatul și experiența lor, destinul partidului. Nu. Oamenii de tipul lor au șanse mai mari să fie uitați și trecuți la și alții.
Nu e loc de antipatie în încercarea mea de a anticipa viitorul politic al lui Liviu Dragnea. Încerc doar să văd care e traiectoria pe care se va înscrie, iar șansele de a-l vedea luând-o la vale mi astăzi se par mai mari. Asta pentru că nu pot anticipa contextul/evenimentul acela surpriză care să schimbe radical percepția publică despre evoluția socială și politică a celui mai titrat teleormănean.
Ce-ar fi însă cu-adevărat spectaculos? Ca mai multe personaje care-i seamănă, din PSD sau din alte partide, să aibă același destin și să intre rapid în anonimat. Asta nu știu dacă se va întâmpla! Pentru România ar fi, cred eu, chiar o performanță, ca în doi trei ani, să nu mai avem motive să pronunțăm numele celor care au contribuit la eșecul ultimilor 30 de ani. Sigur, n-avem nicio garanție că numele noi vor însemna automat și un salt calitativ sau oameni mai puțin certați cu legea. Rămâne deci de urmărit. Ne vor dezamăgi tot ei sau ne vor amăgi alții.
M-am înșelat? Nu cred…
BOGDAN CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste toate, absolvent de CARABELLA târgovișteană… Puteți să citiți și alte texte scrise, în ultimii ani, de Bogdan, pe http://blogmeaway.ro/blogul/