EDITORIALUL DE JOI – Bogdan CIUCLARU – Despre faza siderării și a inacceptabilului

Am revăzut filmul Colectiv. L-am revăzut pentru că sunt disperat să înțeleg. Filmul se-așază parcă altfel acum, dar mâhnirea persistă și apasă. Încă apasă… Pentru că înțelegi tot și-apoi nu mai înțelegi nimic. Și după ce nu mai înțelegi nimic, iar ai senzația aia idioată că înțelegi tot. Pe deasupra se vede că e prea mult cu Tolo sau Voiculescu, dar în profunzime, și poate așa-l percep străinii, e despre neputință, întâmplări incredibile, ani extrem de bizari, personaje meschine și, evident, oameni omorâți, jucați la o loterie politică. 

 

N-am pregătire să cântăresc execuția cinematografică. Presupun doar că încărcătura emoțională compensează stângăciile și împing în plan secundar întrebările logice despre prezența nefirească a camerelor și-a operatorului. 

 

Colectiv-filmul, judec acum, la cald, după a doua vizionare, nu e despre evenimentul tragic, cât despre suma tuturor întâmplărilor din ultimii 30 de ani. Iar intervalul ăsta e fix precum clubul care a ars. Un interval toxic… Unii îl privesc relaxați, din exterior, alții au mirosit pericolul și au ieșit, dar sunt și oameni care rămân cu răni, cu urme vizibile ale unui dezastru continuu… Cine le-a provocat? E o vină colectivă sau a unui colectiv restrâns pe care noi îl tot rulăm?

 

Repet, înțeleg tot și nu mai înțeleg nimic. Și nimic nu mă răscolește mai mult decât remarca obsesivă din film, dar pe care o aud și astăzi la diverși oameni din fruntea statului: cutare lucru e inacceptabil. 

 

Serios? Și când depășim faza siderării și etapa asta a inacceptabilului?

 

PS Dacă doriți să citiți mai multe dintre textele scrise de Bogdan Ciuclaru, o puteți face pe blogul lui personal, la adresa  http://blogmeaway.ro/blogul/

BOGDAN  CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste  toate, absolvent de CARABELLA târgovișteană…