Aproape toate medicamentele din reclame sunt suplimente alimentare. Un fel de „hai mai ia încă două sarmale că nu ai mâncat mai nimic”…
Fix de acum doi ani…
București – Târgoviște – Sibiu – Brașov – Ploiești – București. În basme există o vale a plângerii. România are două: Valea Oltului și Valea Prahovei. În timp ce ne scurgeam printre munți, la radio se tot pomenea de cei 30 de ani. De libertate. Ai libertatea să pleci, nu să te miști! Poți evada, dar dacă rămâi… Rămâi și cu sentimentul că ești luat de prost. Dinspre Sibiu, la fiecare 3-4 mașini, una avea plăcuțe de „imperialiști”. Spre Brașov, visau la măreția Carpaților captivii de Constanța, Ilfov, Dolj… Visau de pe la Breaza, în ritm de melc. Știu că transformările sunt mari. Dar și restanțele sunt uriașe. Îi îmbrățișez pe cei care insistă să revină acasă și îi compătimesc pe cei care persistă să urce pe DN1 spre stațiunile noastre de lux. Cumpăr Tab!
Un domn – Vasile Breslaşu – a lăsat un comment, cică dacă stai lângă caloriferul rece, faci firoză.
Bucket list-ul unui român: cazare vara în Cluj, apă caldă și căldură iarna în București și roabă de șampanie în Mamaia.
Există n tipuri de știri. Dintre toate, cele mai promițătoare încep așa: un bărbat din Bârlad/Vaslui/Botoșani…
Autodenunț Viteză – Sunt românul perfect! Și mă simt, la fel ca multe alte milioane de români, îndreptățit să sper la medalii de orice fel, având uneori senzația, alteori certitudinea, că și eu, cel de pe scaun, am o legătură cu sportul. Pentru că mă uit la el. Trăiesc cu o intensitate suspectă gimnastică, fotbal, handbal, tenis și, dacă e nevoie, haltere, canotaj sau box. Mi se întâmplă chiar să cred în justiție divină și-n patriotism, dacă favoriții înving Ungaria, Rusia, SUA sau orice altă țară de bogați cruzi și asupritori. Mă implic total, dar de pe margine. Sigur, cu tot arsenalul amuzant și tragic al spectatorului clasic, nelipsit din fața tv-ului la marile evenimente sau meciuri… Pe lista schimonoselilor de mare campion canapelist am bifat toate gesturile unui fan înverșunat: pumni strânși, puls accelerat, jubilare la gol, suferință la accidentări, dezamăgire la înfrângeri și chiar postări sau strigăte virtuale cu „hai, Simona/România”. Practic sunt conectat la toate sporturile care trec sticla și am un talent unic în a savura succesul, chiar dacă nu fac nimic concret care să influențeze fenomenul. Care fenomen, să recunoaștem, ne oferă dacă nu o suficiență, măcar o satisfacție rară. Că nu suntem chiar ultimii oameni. Totuși, îi avem pe Nadia, Hagi, Doroftei, Halep… Noi, da? Nu alții. Fabricați aici, din același aluat cu noi. Diferența ar fi că noi n-am avut chef sau noroc. În orice caz, dacă ne provoacă vreun inamic, putem scoate oricând niște nume și după să lăsăm conversația să curgă spre mândrie și marii noștri campioni. De fapt, ce voiam să vă zic e că sunt nemulțumit că la mondialul de handbal feminin (ediția din 2019) am ajuns pe locul 10 în lume, fetele fiind învinse și de Rusia și de Suedia și de Japonia. Cred că ne-am făcut de rușine! Taman noi, care mereu am triumfat. Știți ce zic? Și ca mine, pun pariu, sunt mulți dezamăgiți și sper ca data viitoare cei care muncesc și fac sport să muncească și să facă sport mai mult. Nu de alta, dar o să ajungem să ne fie și mai rușine, dacă nimeni nu-și mai asumă și treaba asta de a fi eroi, legende și sau campioni. Atât.
Cică Primăria București îi decorează pe toți bucureștenii care luptă pe frontul rece atmosferic din această iarnă. O steluță decorativă la schimb pentru un calorifer și un vot la doamna Firea! Atunci… acum e cu Nicușor, dar tot frig…
Cântați cu mine: it’s the țuică fiartă time of the year! Ce ne facem, fetelor? Exact! Ce ne facem atunci când luăm un pui întreg de la Kaufland/Mega Image și el nu se consumă, dăcât parțial, fix în minutele în care are și gust? Îl transformăm! În omletă? Poate în weekend… Mai bine într-un soi de paella. Și avem nevoie de: orez și legume (trișăm cu prefiert!), cubuleț unt, ulei de măsline, ierburi, curcuma și sos de soia. Durată transformare: 10 minute…
BOGDAN CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste toate, absolvent de CARABELLA târgovișteană… Puteți să citiți și alte texte scrise, în ultimii ani, de Bogdan, pe http://blogmeaway.ro/blogul/
Facebook
WhatsApp
TikTok
