Mănăstirea Ghighiu
Sub ceruri parfumate de glicină, Mănăstirea Ghighiu
E cu raiul vecină.
Rugile cu țoala săracă
rasă și camilafcă îmbracă.
Slujită de îngeri și de sfinți cu călțuni,
la gât cu salbe de minuni
deznoadă în naos greutăți
Maica Siriacă.
Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus
Lui Lazăr Stancovici, cu prețuire
Amintiri zbuciumate, împăturite printre liniști… Istoriile nemărturisite ale tunurilor unor nimeni austrieci scâncesc strivite sub ecoul pașilor voievodali ai lui Brâncoveanu, din fiecare dală.
Sânii fiecărei cărămizi încă prohodesc cu lacrimi de lapte coconii martiri.
Icoanele plâng minuni tăinuite.
Cărțile păstrează urmele degetelor văzătoare ale Sfântului Pârâian.
Toată ziua Sfântul Arsenie deretică în curte cugete, șterge cu mâneca milei sudori și împarte mângâieri.
Seara adună de pe masa de lângă lac firimituri de tăceri.
Sfinți neștiuți se pitesc mereu prin mulțimea din paraclis, trimiși de Dumnezeu să ușureze poveri.
Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…