Mănăstirea Nucet
Geană de timp bătrân, deschisă pe drumul vechi al olacului.
Pădurea din vale șoptește la tâmpla bisericii istorii cu gust de nuci, despre tămăduiri minunate
și ctitori de viță voievodală.
Caldarâmul pune aprig degetul arătător pe buzele adevărului
-Ssst!- cu inima ciobită de copite de fugari greci care au cărat, în desagi pitiți sub anterie cuvioase, odoare grele.
Sfântul Gheorghe a încheiat acele capitole.
Privește de deasupra pisaniei spre Munții Bucegi. Și-i zărește tot în genunchi, cu pecete de danie domnească pe frunte
„Io, Vlad Călugăru…”
Maica Domnului deretică și acum la izvor ca și ieri.
Cu coltul broboadei înmuiat în fântâna de leac șterge dureri.
Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…