Promisiuni… Târnosește-mi, Doamne, gândurile înainte să Te așezi în ele, cu cârja, din depărtare. Oricât le-aș deretica, duhnesc a rătăciri lumești și a neascultare. Numai așa cuvintele mele or să Te învelească, precum Ți-am promis, ca un iliton, lângă Sfântul Chivot, un Sfânt Antimis. Numai așa faptele mele discret iubirea Ta la vedere or să o lase, oricine s-o-nvețe, Ca Sfintele Procovețe, la Sfânta Liturghie, tainul ceresc din ospățul din Sfintele Tale vase.
*
Mărturisire… Până și tânțarul anofel îți poartă, Doamne, poza-n portofel. De, e băiat de oraș! Se șterge la intrare pe covoraș, E crescut cu cheia de gât, într-o scară de bloc și Te poartă și la cercel și la breloc. (La oraș, așa se iubește: domnește.) Melcul, mai provincial, are poza Ta în odaia din spate, cât un chibrit, pe peretele de la răsărit, regulamentar, cum s-a stabilit. Măgarul, mai rural, nu pune mare preț pe vizual și-Ți mărturisește iubirea în gura mare, vocal.
Dintre protozoare, un parameci fotbalist a spus la ziar că Te poartă zilnic în geanta de antrenament și Te ia cu el la orice meci din clasament. Se ține de Tine scai. Vrea să joace și el la o echipă dintr-un alt Dubai. Nu mai detaliez iubirea la nevertebrate și îți șoptesc timid, la ureche: Îți port și eu poza mereu în buzunarul sufletului, de la spate.
Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…
Facebook
WhatsApp
TikTok
