Mănăstirea Dealu
Mănăstirea Dealu își scoate de sub broboada timpului
firele albe, povești cu miros de neam mândru,
de veghe pe metereze de hotar.
Cărămizile, jurnale de piatră, presează în țâțâni de tencuială umbrele lui
Mircea cel Bătrân Radu cel Mare Neagoe Basarab.
Tiparnița de la Govora desparte în silabe începuturi
de limbă nouă primenită de sărbătoare.
Paginile cărunte ale Liturghierului lui Macarie mângâie părintește
fontanela prunciei culturii bătrâne cât toată Țara Românească.
Liniștea foșnește neliniști la căpătâiul capului lui Mihai Viteazul.
Sprânceana lui ridicată scurtează din balconul panoramă
după Hassani contemporani străini sau nu,
slugi la alte porți din Apus,
care îngrădesc libertăți cu sânge de martiri în vene
și rod ca niște carii
Tezaurul cu peceți domnești,
fluturând zapisuri hoțești, încurcate în ațele marionetelor de la lojă.
La lumina candelei el privește cu obidă spre Turda,
scuipă voievodal spre vest și scrâșnește din dinți.
Cu degetul mare încearcă adiba tăișul de la cingătoare
Maria CEAUȘ este profesoară de religie; Dumnezeu, credința și poezia sunt semnele trăirilor ei, iar misiunea pe care și-o asumă este să scrie poezie religioasă, să traducă, într-o manieră poetică atractivă, modernă, frumusețea limbajului religios și adâncimea mesajului său…