pentru Roxana Sperlea
Cuvintele sunt înconjurate firesc de aura secretului pe care îl țin tot timpul în corpul lor, în trupul și în litera lui care spune, care vorbește și care transmite fiecare contur al fragilității pe care o conservă și o ține în fiecare fibră a firii, a fiecărei zbateri a ei. Cuvintele mai au în ele și acel tremur care le menține vibrația trează, care le cuprinde în această permanentă și neobosită mișcare, mișcare ce vântură și zburătăcește întregi aceste secrete ale spunerii. Știm și simțim prin corp cum
Venele cutreieră
și în continuare își desenează traseele și cuprinderile lor, iar mai departe înțelegem trupul și încercăm să atingem fiecare mișcare a lui, fiecare nouă conturare a cuvintelor care îi pot spune în continuare povestea.
Două cești cu amorul crengilor
Smulse din trupul meu
Luminile curg firesc dinspre zi înspre noapte, se așază la marginile zilei ce urmează, care va veni și își va face cunoscute noile suporturi ce vor păstra căldura în tiparele lor, în toate încăperile disponibilizate de ele pentru a oferi toată această atingere caldă și calmă desprinsă din oricare înfrigurare ce va putea să încapă în imperiul luminii.
Nopțile curg pastel
Printre stele de zahăr
Pașii construiesc calea, îi așază fireștile urme dincolo de umbre, mai departe de zbaterile ce se recunosc după fiecare apropiere de zgomot, de înfrigurări completate de mișcătoarea zgribulire a epidermei astfel inervată. Pașii își continuă mersul și purtarea trupului prin desișul poveștii ce se continuă și se scrie astfel.
Tai calea cu multe cuvinte
Orele desferecă timpul și îl pun în rame ce îi pot recunoaște cuprinderile, îl ordonează după norme ce nu-și adaugă alte stări, ci le face, le construiește pe loc și le mută, le transportă firesc înspre noaptea ce le poate ascunde în toate umbrele ei disponibile.
Mărgelele stelelor
Ascund zațul nopții
Povestea rămâne mai departe în cuvintele care i-au acaparat corpul și care astfel l-au așezat în toate stările luminii așezată în fiecare zi și în fiecare noapte. Secretele spunerii rămân mai departe să își arate alcătuirile dure, alcătuirile moi și fiecare dintre aromele ce le cunosc și le însoțesc. Secretele spunerii își țin în cuvinte frumusețea ascunsă și toate fiorurile ce le stau în preajmă și în toate așezările lor disponibile.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…