EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

umbra din corp

privirea din locul ascuns de lumină  a fost cea mai clară mereu

iar de aici mai departe mă puteam atinge de întrebările lumii

 puteam să-i privesc fiecare mișcare, fiecare zgomot, fâșâit sau mirare în aceste alcătuiri ca de ceară

de obicei era seară, iar dintre voci distingeam și alegeam una,

una caldă și bună, pe cea coerentă și care putea ca să spună

închideam ochii și mă plimbam prin cuvintele vocii care se așeza pe trăirile și simțirile mele                                                                                                                puteam să mă confund cu ondulațiile și cu exclamațiile ce-i însoțeau povestirea și tot ce putea ca să spună

umbra desena conturul corpului meu ce asculta, urmărea vocile disparate,

evadările lor din buchetul zis zgomot

se mișca oarecum, se lăsa modelată de fiecare contur mișcător ce-i alcătuia dansul sobru sau zborul ce urca și promitea întotdeauna căderea

ascultam, urmăream zgomotul umbrei făcut de așezările ei peste întunericul și densitățile nopții ce-i înghițea porțiuni de mișcare

simulam puțin teama de a nu ne pierde unul de altul. corpul absorbea fiecare asprime lăsată de frig să-i umble în gesturi și tot el memora resturi de cuvinte neîncăpute în această poveste mereu în mișcare

privirea din locul ascuns potrivea nefiresc toată această frecare, hașura cu luciri de grafit tot ce visul lăsa să se vadă astfel, dinspre închisele-i lumi să coboare

umbra din corp nu ieșea, se lăsa ca un văl peste lumea pierdută în povestea cuprinsă de seară. izbucnea oarecum în desenul uitat, în chemarea ca martor a acestui corp așezat și în această lucidă a lui deformare

 

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…