apropierea
apropierea nu propune și nu presupune vreo ezitare, nu impune rătăciri sau descurajări. apropierea aduce arome în vasele fine ale oricărui simț, iar urmele lor rămân impregnate în aer, în zborul indus de călătoriile ei. zgomote mici intuiesc frământări despre ce vrei să spui, despre ce poți să zici în aceste cuvinte apropriate de zbateri, de gânduri rămase, uitate, de minuscule frici
semnele ei amintesc cicatrici, fac vizibile urmele memorate de corp, visele împletite în nopțile scurte, în zilele mici. toate se adună-n priviri, în pasul scurt sau mai lung printre fiecare dintre stările care conduc și care mă privesc de aici
apropierea își gândește îndelung fiecare poveste pe care o așază în mintea care o spune, mintea care o găzduiește iar fiecare cuvânt ce rămâne în această cuprindere își așteaptă și își crește fiecare momente al desprinderii, al ieșirii din aceste neînțelegeri și mereu începute și neterminate căutări ale alăturării rămase, rătăcite în spațiul vag al uitării
sunetele ei se tot fac auzite în corp, se tot lasă îngânate de mișcările lui în dansul acestui intuit mizantrop ce se rupe de zgomotul și de mișcările lumii. ecouri cuprind în rostogolirile lor scene vagi în care încap amintiri și imagini derulate alene. toate sunt prinse sub pleoapa cea leneșă a ochiului drept, pleoapă așezată continuu peste imagini rămase de tot în conservarea aceasta, în această păstrare devenită rutină a firii
apropierea este cuprinsă în aceste povești ce se ascund în câteva definiții, în aceste cuprinderi asprite de sorii care lasă ca urmă arsuri în nopți fără lumi, în întunericul transportat printre stări alungite și uitate de somn
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…