EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

despre trup

m-am gândit la toate pe care pot și continui să le gândesc despre trupul acesta

mă gândesc la soarele care l-a ținut mereu în îmbrățișarea lui caldă și la apa care îl însoțea mereu, și l-a primit și l-a așezat în undele ei sărate, și nu pot să nu scriu această bucurie aici în cuvinte. poate că este straniu, sau poate ciudat, poate că pentru mine, sau poate că pentru tine este ceva ce viața a îndrăznit și ne-a dat

mă gândesc la diminețile în care am vorbit cu fiecare simț recunoscut din acest trup și mă gândesc la nopțile în care de fiecare dată el chiar mi-a răspuns. știu și acum cam tot ce mi-a spus și mai știu că nu a lăsat nimic să rămână ascuns

mă gândesc la corpul care m-a prins în pielea lui și nu mă mai lasă să scap din toată această strânsoare, din toată această mare și indiscutabil magică alăturare, din toate aceste chingi care nu lasă decât gândul să zăbovească în încăperile lui calde, în cămările lui reci, în țesuturile lui umede și ascunse prin care (a)des durerile trec

mă gândesc la fiecare atingere ce încă stă disponibilă după fiecare umbră ghicită și așezată înaintea privirilor mele

mă gândesc tot timpul la acest ospăț al cărnii care nu se lasă decât de carne devorată, decât de bacteriile proprii, de acelea care îl cunosc și care s-au obișnuit deja cu toate gusturile rămase în memoria lor

mă gândesc la toată această hrană a mea pentru mine, mă gândesc la noile dureri și la toate posibilitățile lor de a se multiplica și de a se așeza definitiv în toate apropierile mele

mă gândesc că dacă unele stele își pot devora planetele este clar că și corpul meu își poate devora inima, creierul și tot ce mai poate simți sau întâlni sub pielea moale a sa

mă gândesc la fiecare gest memorat de fiecare corp (al meu sau al tău) și mutat în acest act scris ce le-a așteptat așezările pentru a le face vizibile și disponibile să fie mutate înaintea privirilor care vor, care pot să le vadă și să le mute mai departe în visele lor, în acelea care se vor rupe și care vor merge libere mai departe

mă gândesc la fiecare poveste în care s-ar putea intra și din care nu se va mai putea ieși decât sub formă de cuvinte, de cuvinte care vor putea să își facă vizibile mai târziu, mai departe culorile toate

mă gândesc la fiecare desen scris și așezat de grafitul alunecos odată cu fiecare mișcare dictată de gândul sfios al celui ce i-a intuit și a îndrăznit să îi așeze fragilitatea în toate aceste linii și în aceste toate așteptări

mă gândesc la toate acestea și la toată lumina ce va putea vreodată să le ajungă, să le cuprindă și să le așeze în strălucirea dorită, căutată și binemeritată

mă gândesc și, iată, trăiesc în proximitatea acestor gânduri, în această alăturare care încă mă prinde, care încă mă cuprinde și care mă mai ține viu și îmi păstrează mai departe cuvintele, desenele și ecourile lor

 

Gabriel  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…