ambidextru
în visul trecut am intrat într-o casă
într-o casă necunoscută și am respirat adânc în întunericul ei
mâinile s-au întins și au prins în palmele lor bucățele de gol
aerul era cald, întunericul dens
din spate m-au cuprins două brațe subțiri, două brațe cuminți
m-au încercuit, iar pe umăr am simțit cum se așază și rămâne acolo capul tău
am primit atingerea lui toată, m-am întors și te-am recunoscut închipuită de mine
te-am mângâiat și te-ai înfiorat, iar ca de obicei întunericul a devenit grav
îmbrățișarea ta a fost completată de brațele mele
ne-am cuprins, ne-am găsit, ne-am recunoscut
visul a fost despre noi și despre întâlnirea noastră
casa lui s-a deschis pentru corpurile noastre moi
corpuri care atins unul de altul și ne-au apropiat
ne-am simțit gustul și ne-am cutremurat
ne-am mângâiat fețele asprite de cuvintele așteptării
ne-am îndreptat umerii apăsați de gesturile împreunării
totul a fost atât de bine, iar visul s-a lăsat imaginat
ca fiind el un vis pe care noi l-am învățat
m-am așezat și te-ai așezat și tu în brațele mele
erai caldă, erai moale și plină de toate simțirile mele
am urcat amândoi treptele acestui vis adevărat
după care, împreună, unul în somnul celuilalt
în același vis
ne-am culcat
Gabriel ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
