sertarul. liniște
ascultare și dor apropiate de corpul uitat în această tăcere, lăsat în păienjenișul ce mut și transparent s-a strecurat dinspre vis, dinspre rotocoalele lui împuiate cu rosturi, culori și arome
în acest somn mâna mea a rămas suspendată în mirarea tăcerii. degetele s-au atins într-un zvâcnet tăios
corpul își privea și își asculta pașii căderii. cuvintele s-au amestecat între simțuri și s-au pierdut în fiecare zbatere a fiecărui ochi indecis să mai vadă
palmele s-au așezat peste orice urmă memorată vreodată de amprenta lor și de aceste cuvinte scrise și spuse în cuprinderea lor desenată
chipurile și-au lăsat șterse contururile și s-au așezat în zona de umbră
ochii deschiși dor în lumină, iar visul în toate aceste surprinderi și arderi îmi lasă corpul să cadă
așezat în această mirare ce tot se zbate să simtă, să vadă
șoaptele norilor s-au întors și au scuturat peste mine apele lor calde și apele lor reci desenând cu picături limpezi dâre lungi pe obraji, sub fiecare pleoapă rămasă deschisă
câteva semne mici, ca de litere rătăcite îmi arată și mă învață mișcările lor mute, frigul lor arzător care se amestecă în
această scufundare definitivă, nocturnă
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…