sertarul. vis uitat
visul își caută întrebările în lumile în care se vede
urmările căutării prelungi stau așezate la un orizont doar văzut
alchimia păstrează cuvinte și stări nenumite pentru aceste momente
vrăjile toate sunt aici și nu mai au starea de cuvânt ce doar a fost închipuit
mersul pe ape este starea de fapt ce înconjură lumea
desenul se arată subit sublimat și mutat în plăceri
mâna care le scrie caligrafiază poveștile stărilor grave
mințile rețin aromele, mirosurile, amintirile firilor calde, suave
corp format așezat între frunzele strânse
aranjat ca de bal strălucindu-și umărul gol
mâna lui aranjându-și bucuria atingerii pe coapsele ei
capul încercuit de mirări și întors înapoi
părul ei luminează și încarcă stările lui
ochii ei își rostesc mulțumirea adormirii în vis
gândul lui și cuvintele au învins orice frici
mâna lui se strecoară ca un gând. să nu-l zici
pielea caldă tresare sub sărutul lui apăsat
înfiorarea topește durerile toate, iar ei doi se unesc într-un corp separat
bobocul de vis plesnește cu țipăt în mijlocul nopții
miresmele toate își fac vizibile colții care mușcă din lume cu un zgomot turbat
în lumina de zi floarea nouă și încă necunoscută zâmbește
din căușul deschis protector al palmelor lui de bărbat
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…