EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Apropierea

doamnei Gabriela Cristache

 

Semnele fiecărui gest bun se presimt, au acest dar, de a fi înțelese înainte de a avea loc. Semnele nasc micile efuziuni premergătoare oricărei întâlniri cu ceva-ul care ne va îmbogăți și care ne va ajuta să facem primii pași în universul miraculos al apropierii, al apropierii pe care timpul bun o pregătește pentru noi. Toate acestea premerg trăirilor simple, firești, merg puțin în fața acelor trăiri care țin, adesea, pasul cu timpul, cu timpul ce ni s-a dat, și pe care trebuie să îl dăm la rândul nostru mai departe.

Micile scântei ale apropierii se fac văzute deseori cu ajutorul cuvintelor, al acelor cuvinte care ne ajută firesc și corect să alegem povestea unei stări, să o așezăm în acele tipare care le ajută să spună, să se facă înțelese și să înțelegem cu ajutorul lor. Uneori cuvintele ne încurajează să alegem tăcerea, să îi facem vizibilă aura care conține întreaga noastră poveste nespusă. Aici sunt de obicei retrase sensurile firești ale normalității fiecărei vieți, aici se (re)găsesc, întregi, secundele necesare completării, acelea care nu s-au putut arăta de tot, care nu și-au putut face înțeleasă fireasca nemurire.

Din acest loc și din această stare ne întrebăm ce reușim prin cuvintele noastre?, tot de aici putem să vedem noul început, acela care continuă fiecare pas nefiresc al devenirii, al acelei deveniri care ne-a adus până la rostul acestei întrebări, până la consumul presupus pentru a-i găsi un răspuns, un răspuns care să poată ține loc de capăt de parcurs, de loc în care poți aștepta liniștit orice semn, orice moment ajutător, orice…

Reușim, sau nu reușim. Prin cuvinte, sau prin acceptarea absenței lor.

Locuim sau construim spațiul care urmează a fi locuit, spațiul care urmează să fie încărcat cu prezența mântuitoare care completează apropierea cu cineva care să te țină de mână și să-și potrivească bătăile inimii cu ale tale. Ceva mai puternic decât aceste cuvinte nu are decât să se nască și să existe. Apropierea pe care zbaterea lor a provocat-o a avut loc și, de aici, învolburarea și bucuria nu mai pot fi evitate și nici îndepărtate.

Natura apropierii tocmai a fost așezată în aceste cuvinte, în toate aceste cuvinte care se scaldă în fiecare apă limpede a înțelesului lăsat să își trăiască semnul tăcut și sunetul viu.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…