sertarul
obiectul și liniștea lui așezate în sertarul închis pentru lume este starea privirii
anumita cădere a luminii între corp și interiorul ascuns în această poveste
ascunderea mai departe induce căutarea și ascultarea cu gândul, cu fiecare răsfrângere a lui înspre lumea aceea păstrată
spațiile se destind. istoriile își lasă firescul să se pună în aceste cuvinte pornite să spună și să aducă cu ele noi nume
anumite invazii de stări amestecă liniștea cu zgomot, cu frânturi și cu cioburi de semne rămase, semne fragile dispuse să alcătuiască întregul, și să pună în corpuri toate aceste difuze, prelungi risipiri
mâna întinsă în abur absorbit de uitare, în spațiul în care își lasă văzută mișcarea, în care își lasă auzită mirarea
înfiorarea firească împrejmuiește această anume indusă culoare ce va prinde în nuanțele ei fiecare cuvânt
rătăcirea alege aceste minuscule căi și pătrunderi, aceste atingeri ale corzii în care un la se va putea așeza și distinge
un trup desenat și văzut ca un violoncel în mișcare sugerat de notele calde expuse în sunete lungi, în corporalizări din ce în ce mai adânci și în atingeri din ce în ce mai prelungi
privirea rămâne în această poveste
sertarul își desăvârșește și își impune spațiul închis ca o lume, ca o poveste condusă anume spre acest interior destinat evadării și cunoașterii stărilor ei
originea lumii care crește acum între noi este spațiul acesta desfăcut în fiecare prelungire a lui care crește și care ocupă această poveste
toate acestea sunt stări necuprinse în toate acele cuvinte nespuse
toate acestea sunt fragmente de gând rămas mai departe să crească și să își amplifice locul ocupat în acest spațiu închis, în această relatare despre mine care spun anumite culori despre tine
toate sunt prinse în starea privirii așa cum am spus, toate sunt mișcate de mâinile lungi în care se pot așeza anumite viori și în care pot să încapă și să umble fiecare sunet al lor, sunet prelung și primit ca invazii ce salvează căderi, regăsiri și uimiri
închiderea prinde în chingile ei aceste cuvinte ce nu pot să spună mai mult decât un interior poate să țină în el, să ascundă
sertarul ce ține în el aceste mirări rămâne închis și așteaptă privirea și întinderea mâinii ce pot ca să urce, ce pot să coboare fiecare treaptă din această poveste
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…