EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

templul

pentru M…

dacă cineva l-ar fi trezit pe tata după o secundă, sau dacă îl va trezi peste un milion de ani, el tot abia-murit va fi. pentru că singurul avantaj pe care îl văd în moarte este descotorosirea de timp (așa mi-a scris M… acum puțină vreme)

 

tatăl este un templu, unul alcătuit din oasele fiului ce după el a rămas, acel fiu rămas în toate acele cuvinte nespuse, neduse, neajunse încă la gândul lui despicat și pus în deschisele măști, măști și chipuri în care amintirea își scaldă zidirea și întreaga ei oglindire, și toată această uimire lăsată de golul rămas printre noi

 

tatăl este acela care primul a înfășurat timpul și la pus în descotorosirea impusă de fiecare din noi de-a lungul, de-a latul oricărei scrisori ce va ține în ea adunarea sub piele a senzațiilor moi ce încurajează plânsul, care încarcă și face vizibilă zguduirea inclusă de gândul ce rămâne la capăt nedus și nespus

 

tatăl este mare și acoperă luna cu trupul lui ocupat de cuvinte, de frânturi de imagini rătăcite în oricare stare cuminte, mai departe în clinchet și zvon despre țipăt, durere și toate mutate-n cuprinderi de minte, în firești, nefirești alcătuiri și arome lăsate, supuse, petrecute prin lumi fără semn sau reper despre toate aceste numeroase și lungi amintiri, și petreceri de timp coborâte firesc în cuvinte

 

tatăl este cel care odată plecat te lasă să îi locuiești lumea fără umbră, fără alcătuirea aceasta rezultată în urma izbirii luminii de corp, fără căderea ei care țintuiește silueta pe pământul de acum dezalcătuit, desfăcut, franjurat de absenta lumină aprinsă mereu în privirile lui

 

tatăl plecat a rămas cu priviri printre noi, prin firidele nopților și prin cele ale zilelor ce-i urmează plecarea tăcute și moi. marele tată plecat își aruncă de-acum tot ce este greu pentru sufletul lui desfăcut și lăsat să își ducă departe alcătuirile noi. dacă cineva l-ar trezi timpul întreg s-ar întoarce în noi, iar cuvintele care ar putea să spună despre toate acestea n-ar putea să-i cuprindă înfățișările, alcătuirile și cutremurele ce-au rămas desfăcute, nespuse și care mai departe își aduc fiecare ecou înapoi

 

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…