penumbra
fiecare desen ține în alcătuirile lui ascunsă o umbră, o siluetă a cărei mișcare se lasă văzută numai într-o anumită lumină, în aceea desfăcută în vis, într-o lumină albă de stea, în aceea despre care așezarea fiecărei amintiri este continuă, grea
fiecare umbră păstrează în ea și ține ca martor o nemișcare, o stare aproape necunoscută de viul din corpul ce-o lasă în compunerea lui să rămână, să stea
fiecare vis ascunde în cutele lui vag luminate cuvintele tandre ale unui poem, un poem despre acele povești mai puțin cunoscute, și așezate cuminți în linia fiecărei palme de om cunoscut și ascuns de a vieții oarecum transparentă perdea
fiecare poem spune cuvinte despre fiecare noapte care vine spre zi, despre fiecare moment al luminii ce se pune în fiecare facere a dimineților gri
fiecare imagine memorează toate aceste nuanțe și le mută-n reflexii care curg și lasă vederii poemul ce-l știi:
soarele umbla repede din copac în copac
amintindu-mi zâmbetul tău,
lumina lui caldă
peisajul se făcea invizibil în norii desfășurați în
culori maronii, ca pânza rărită de sac,
pe obrazul tău drept rămâneau leneș
atingerile degetelor mâinii mele stângi
răsfirate ca norii luminați de lună în seară, în zgomote coapte
corpul simțea cum în el se scufundă,
cum în apele lui înoată, se scaldă
orele noastre de zi, orele noastre de noapte
toate lăsând să plutească în aromele lor
ce se prind în aceste cuvinte
împreună,
înfiorate
aceste necunoscute, aceste mirate răcori
prinse-n lentori și
năvalnice șoapte
fiecare umbră mai ține în ea și anumite cuvinte ce rămân cât de cât în lumină, ce se lasă cuprinse și duse în această nesfârșită, neatinsă și caldă penumbră
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…