EDITORIALUL CULTURAL – Gabriel ENACHE – Indagatoris

Raza de foc

pentru Delia Bălăican

Am trăit intens fiecare moment al fiecărei prietenii. Mi-am ajutat simțurile care îmi alimentau dragostea pentru prieteni să fie cât mai vizibile și să nu se lase acoperite de aripile timidității. Am simțit până la capăt fiecare secundă, fiecare minut, fiecare oră, fiecare zi din ceea ce am crezut și am vrut să cred că există fără ezitări în trăirile cu cei cu care în anumite momente am împărtășit. Am ales întotdeauna să merg până la capăt în acele momente fericite ale vieții, în acele momente în care ai lângă tine un celălalt care te completează și care te ajută să vezi și să te cunoști.

Am știut întotdeauna că prietenul este cel care te face să râzi, să îți umpli momentele frumoase ale vieții cu bucuria vederii și ascultării lui, cu bucuria fiecărui hohot care îmi striga și care îmi făcea cunoscută această stare efervescentă, caldă, bună, protectoare. Întotdeauna m-au ajutat cuvintele pentru că le-am scris prietenilor mei și pentru că le-am spus, pentru că le-am citit și pentru că le-am așezat în suflet cuvintele mele. Le-am simțit de fiecare dată și i-am făcut să se bucure de fiecare emoție împărtășită cu mine. Vedeam și știam cât de frumoși eram așezați sub raza de foc a libertății, în acel aer pe care adevărata simțire l-a alimentat întotdeauna cu cele mai bune, cu cele mai amețitoare stări. Nu mai pot uita niciodată raza aceea caldă și acoperită de lumină care ne străbătea trupurile și care ne încărca cu toate senzațiile din care lipseau teama, în care nu auzeam frica. Nu am uitat nici un gând împărtășit cu vreun prieten și am păstrat toate cuvintele lor. Chiar și cei foarte dragi care au murit mai vorbesc încă, își mai împărtășesc din gândurile care nu au s-au așezat lângă ei în pământ.

Prietenul poet a murit și aud în continuare poemele lui.

Prietenul pictor a murit și mă mai plimb prin zăvoaiele în care recunosc culorile lui.

Prietenul filosof a murit și mi-a lăsat loc în fiecare gând pe care nu l-a mai dus până la capăt.

I-am scris și i-am memorat și mi-am amintit acum, din nou, prezentul perpetuu al vieții împreună cu ei răscolit de aceste cuvinte prinse nefiresc de adânc în acest tulburător poem.

Prietenia

Are doar timpul prezent-

Efervescent.

Timpul păstrează în chihlimbarul lui prezentul fiecărui prieten și menține vii toate sentimentele care alimentează energia vieții noastre cea mereu arsă și continuu cicatrizată de raza de foc ce ascunde absența. Cicatrizarea face acel zgomot care precede durerea și care se își face loc în fiecare suflet care vrea să își topească mirările aici, în acest athanor ascuns. 

Fiecare strop topit se așază în locul în care poate să provoace arsură și să devină semn auriu, efervescent.

GABRIEL  ENACHE  este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…