poveștile
sunt acele imagini interioare care vin, pe care le primesc și nu mai pleacă niciodată, care nu se mai dezlipesc de simțuri și trec mai departe de priviri
sunt nefireștile vise despre mine și despre dezalcătuirile mele în fiecare oglindă pe care prezența cuvintelor o acceptă și o poate expune, prezență pe care nicio cădere nu o va mai recunoaște vreodată
sunt amestecul niciodată complet al fiecărei dureri care nu trece de piele, care rămâne de tot în firele subțiri ale cărnii, în firile calde și în stările corpului rătăcit printre toate aceste constrângeri
sunt neliniști care tulbură nemișcarea interiorului de obicei liniștit
sunt aprinderi care ard și calcinează corpul de viață golit
sunt acele căderi într-un vis liniștit, vis în ale cărei plutiri se întoarce iar și iar orice gând pe care cuvintele vieții l-au simțit, l-au intuit, l-au ghicit
sunt secunde în care timpul a rămas rătăcit, iar uimirea acestei tăceri s-a mutat într-un gând fericit, într-un gând al uitării, al urcării fiecărei șoapte în corpul arid, dezgolit
sunt anxietăți în toate aceste cuvinte care prind în ele aceste povești împreună cu mișcările lor fără ritm, fără rit
sunt răspunsuri nespuse, sunt așezări ce vor spune ce se mai poate despre corpul acest grăbit în povestea căderii lui răsucit
poveștile mele sunt firești atunci când pornesc din mine și ies cu ajutorul cuvintelor filtrate de fiecare simț al meu, când sunt trecute prin sita acestui organ interior atât de necunoscut, atât de simțitor, iar în continuare reușesc să le simt fiecare așezare în toate mișcările pe care cuvintele folosite ca să spună despre toate acestea înlesnesc spunerea lor. sunt corpul lor, iar ele sunt corpul meu desfăcut de fiecare dată, pus mereu de el sub această protectoare piele asprimile și porii ei acceptă așezarea acestor cuvinte
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…
Facebook
WhatsApp
TikTok
