stări
introdus în uimire și transpus în mirare. ar fi putut să rămână toate așa, și să fie mai departe simple cuvinte, cuvinte dispuse în transele induse acum de fiecare semn lăsat în urmă de muzică, de fiecare aromă indusă și ascunsă mai departe în corp de sunetele ei mutate în acest desen, în acest tatuaj ce liniștit își va propune așezarea pe corp, de fiecare moment al purificării descrise de poezie, de cuvintele ei, de memoria ce îi strivește amintirile în teascurile ei dichisite
aripi deschise și rămase așa începând să povestească și să spună despre nemișcare, despre acea nemișcarea care își face astfel cunoscută cuprinderea nevăzută și neterminată în zbor, în cuvintele lui mișcate discret de adierile rămase în cuvintele ce au fost uitate în toate scrisorile încă neterminate, în povestea deja ascuțită de taina neștearsă a căderii și a zdruncinărilor ei
acoperământ pentru corp și desen pentru epiderma lui pierdută într-a ei carne și de nervi aromată, în acest căuș desfăcut de cuvinte, în această stare de fapt încă nespusă, încă neașezată și deloc terminată. vor veni desigur acele cuvinte care vor spune povestea, care vor arăta și vor face cunoscute hățișurile ei, apele cele mai puțin liniștite și adâncimile lor necitite
ecorșeuri neduse la capăt aceste cuvinte și stările lor, aceste sfâșieri arătate și nefolosite vreodată de corp sau de strângerile lui în fire a fragmentelor recunoscute de fiecare dintre aceste fragile ale lor așezări. torpoare prelungită în molatice stări, în angoasele nopții care le crește, în fiecare pliu și nuanță a ei. alunecările și căderile toate vor lăsa urme în fiecare dintre aceste dureri și în toate urmele lor memorate de lumina rece de noapte, de lumina caldă de zi, de fiecare suport care poate susține și duce departe fiecare moment al acestui efort
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…