bulversări
am rămas înfășurat în anumite arome, am cunoscut unele revărsări ale lor în cuprinderile și în toate apropierile mele și mai departe am visat: se făcea că am găsit un cercel, o perlă speriată rătăcită de scoică, un semn despre senzația regăsirii împins într-un corp desemnat să se descurce, să se regăsească și el între limitele căderii. am privit înspre vis și am rămas atașat de umbrele lui, de acele prelungiri ale lor care mă completează, care mă definesc și care mă separă de zgomot, de lume, iar mai departe am înțeles cât de puternic poate fi visul cu fiecare pătrundere a lui în aceste fragilități ale acestui neașezat corp
recunoașterea și apropierea acestor memorări au mereu efecte necunoscute, impun și propun descifrări ulterioare, mă urcă și mă așază în arcele tulburării care își cere desprinderile, desprinderi care nu mai pot fi evitate și care trebuie corect așezate în încăperile minții și ale sufletului necunoscut, adormit dar mereu presimțit. corpul se încălzește și se lasă purtat de vânt ca fiecare dintre păianjenii care se pot așeza în normele acestor nesfârșite și necunoscute călătorii, iar fiecare dintre aceste amintiri termice conduc spre topirea ce propune amestecul, mix-ul completării ce va muta definitiv facerea în corpul ce era nefăcut
amintirea se pune în fiecare vis nechemat și rămâne acolo în acel chihlimbar plimbat printre lumi, prin fiecare cotlon îngăduit de căutările lor, și mai departe în spațiul expus între limite ce au putut fi desfăcute și destructurate de alcătuirile acestor lumi. rămân vocile, inflexiunile lor, râsul și zgomotul lui, toate aceste atrageri în noile forme pe care tulburarea le menține și ale căror amplificări le impune, le încurajează și le susține în fireștile ei desfășurări, în incompletele ei așezări
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…