întruchipări
am ca împrejmuire un corp, o alcătuire de simțuri, de nervi și de multe alte închipuiri care le descrie și le alcătuiește fiecare mișcare și care mai departe le amplifică inervările toate. am pe această masă a lumii așezat un corp fragilizat îndelung și devenit laitmotiv al durerii, și din ce în ce mai des un reper al căderii. am înfățișat multe dintre aceste fragilități în cuvinte, iar cuvintele care au spus despre ele au fost ignorate, și mai departe uitate în scrisori rătăcite în focul ce arde prin fiecare firidă subțiată în care se așază jăraticul sclipicios al uitării
corpul și-a așezat fiecare dintre răsucirile disponibile între stările transparente ale aerului cald și în acelea ale aerului rece, în ale frigului tăios ce îi desface deseori epiderma îndrăznind și forțând orice intrare sub ea, în proaspăta rană deschisă și propusă ca loc de ascundere. (unii ar fi așezat acolo un zeu) mai departe durerea vorbește despre desfaceri și despre mișcări și noile zbateri induse de ele
corpul este tăcut și stă înfășurat în toate cuvintele care frecvent îl spun și-l exprimă în toate acele cutremure lungi care adună în fiecare dezalcătuire a lor molozul discret al căderii ce nu își oprește împrăștierea aceasta de dust
corpul este o insulă, una așezată și îndoită de valuri pe lung, iar simțurile lui toate îi contorsionează povestea și toate așezările ei în aceste cuprinderi ale singurătății care curbează fiecare urmă de timp și fiecare umbră care vine să îi definească mișcarea
toate se opresc în aceste cuvinte care spun despre semnele ce rămân
cearcănele lor sunt umbre lungi care se citesc ca amprente ale acestor trăiri dinaintea căderii
a scufundării în gânditele ape adânci
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…